Am mai scris în paginile ziarului despre Eugen Neață, despre legile lui, de mare impact, nu numai pentru vîlceni, ci pentru toți românii. Nu are rost să le reiau, pentru că ele vă sunt deja cunoscute.
Se pune însă o problemă, unde sunt ceilalți parlamentari vâlceni, ce fac ei pentru aceia care i-au ales ? Care le sunt inițiativele, interpelările, propunerile, care ar trebui să facă puțin mai bine pentru fiecare dintre locuitorii acestui județ ? Eu nu le văd. Practic, în afară de deputatul Neață, nimeni nu mișcă. Sau poate că mișcă, dar noi nu știm. Niciun parlamentar vâlcean nu mai face conferințe de presă. Comunicatele dinspre ei vin rar, iar când vin, spun doar platitudini, nu anunță nicio măsură concretă, nicio luare de poziție, nu spun nimic. Practic, parlamentarii vâlceni se mulțumesc să posteze pe rețelele sociale, unde nu îi vede nimeni. Parcă s-ar ascunde, să nu-i ia cineva la întrebări.
Și, totuși, acest județ are probleme. Revin la una dintre ele. Când președintele CJ a izbucnit și a cerut vehement Guvernului României să aloce sumele de bani pentru plata salariilor oamenilor de la DGASPC, nu am văzut vreo reacție a parlamentarilor vâlceni, nu i-am auzit ridicând vocea în Parlament, nu au făcut front comun, cum era firesc, să ajute un corp de profesioniști, aflați în nevoie, tot din vina Guvernului României. Această indiferență, ca să nu zic lașitate, ca să nu zic frică, este incalificabilă.
Nu este posibil să fii alesul cetățenilor vâlceni și să nu îți tremure carnea pe tine, atunci când niște oameni nu își primesc salariul, tocmai acei oameni care au grija unor năpăstuiți, pe care Statul îi are în grija lui. Este inadmisibilă indolența acestor parlamentari vâlceni, plătiți regește din banii contribuabililor vâlceni.
Parlamentarii au fost aleși pe listele unor partide. Printr-o condamnabilă filozofie, ei continuă, la nivel local, luptele politice din centrul puterii. Ei au rupt legăturile cu cetățenii, care i-au trimis să-i reprezinte, în cel mai important for al democrației din România. Nu am auzit, în ultimul an, de vreo întâlnire a parlamentarilor vâlceni, care să dezbată problemele acestui județ. Nici de întâlniri ale deputaților și senatorilor cu cetățenii. Poate că mai vin oameni, cu jalba-n proțap, pe la cabinetele parlamentare, dar ei sunt rara avis. Notez, în treacăt, că nici nu știm adresele acestor cabinete.
A fi parlamentar vâlcean nu este o virtute, în sine. Trebuie să fie, înainte de toate, o servitute, pentru că serviciul public, pe care îl reprezintă demnitățile în care au fost puși de cetățeni, cer implicare și devotament, pentru cetățeni. Poate și sacrificiu, în favoarea acelora, care nu se pot nici reprezenta singuri, nici apăra singuri.
Revin și întreb, este Eugen Neață singurul parmanetar vâlcean ?
Dacă este așa, este tragic.
