Suntem la jumătatea probelor scrise ale examenului de maturitate. Probele scrise ale bacalaureatului au început luni, s-au amânat de marți pe miercuri din cauza caniculei și continuă, probabil mâine, cu cea de-a treia și ultima probă. Prima dintre probe, care nu se punctează niciodată, este însă aceea a temperaturilor extreme în care are loc acest eveniment personal, unic, în viața unui licean. Se numește examen de maturitate, dar nu pare a fi decât unul de rezistență la condiții extreme de lucru. Ceva nu e bine, evident. Lumea se schimbă, clima se schimbă și ea și – vorba cuiva – nici oamenii nu pot sta pe loc. Printre tinerii care stau astăzi în bănci copleșiți de căldură, transpirați și derutați, se găsesc și oameni care știu foarte multă carte fără a avea însă și antrenament de lucru cu metalul topit dintr-un furnal. La volumul de cunoștințe, cerut îndeobște de programele noastre de învățământ, se adaugă și schimbările climaterice din ultimele decenii, toate în direcția creșterii în intensitate a pârjolului de la începutul verii, perioada tradițională a examenelor școlare de la noi. O fi fost bine în a doua jumătate a secolului trecut, dar, de câteva zeci de ani, nu mai este bine deloc.
M-am bucurat să observ o oarecare flexibilitate a celor care organizează examenul de bacalaureat la nivel național. S-a amânat o probă pentru ziua următoare, anunțată ca fiind mai blândă de meteorologi și, în urmă cu câteva ore, elevii – care n-au ajuns în săli din cauza furtunilor – au fost anunțați că pot da proba de azi, imediat după prânz, folosind subiectele de rezervă. Învățăm să organizăm modelând și asta este foarte bine. Poate învățăm să și guvernăm așa. Modelarea pe parcursul unei operațiuni este o calitate, nu un defect dacă ea urmărește să maximizeze beneficiul urmărit. Facem deseori în viața personală așa, dar nu și în cea instituțională, cum s-a văzut atât de clar în trecut. Mă bucur să văd că o instituție, învățământul românesc, a avut puterea să schimbe lucruri ușor de schimbat pentru a îmbunătății condițiile în care se ține examenul de maturitate la noi. Scopul acestor examene nu este acela de a pune pe tinerii români în dificultate, ci acela de a marca trecerea de la adolescență la tinerețe, de la viață socială protejată la viață asumată cultural, juridic, social. Examenul de maturitate. Se numește chiar așa, foarte clar și foarte corect. Tinerii români vor încheia mâine acest examen și-mi doresc să-l încheie cu note bune. Să-l treacă, în primul rând. Examenul de maturitate nu este o olimpiadă cu podium și câștigători. Odată trecut, el nu face decât să marcheze momentul în care începe o nouă etapă în viață, una a responsabilității totale pentru fiecare lucru învățat, pentru fiecare lucru practicat și pentru relația directă cu toți cei din jur. Este un prag de trecere spre ceva nou, necunoscut.
deputat
Eugen Neață
