Am luat o pauză mai lungă între ședințele din Parlamentul României și am profitat de timpul liber pentru a da o raită în zona Universității din București, cel mai frecventat loc din capitala țării noastre. Mi-a plăcut întotdeauna, până și în cele mai călduroase dintre veri, să poposesc pentru oricât de puține minute în locurile intrate în istorie din acest mare oraș, uneori pentru a revedea cu ochii minții vreun moment al revoluțiilor care au avut loc aici în ultimele două sute de ani. Apoi, nici un învățăcel care a trecut prin școlile bucureștene nu ratează clipele de reamintire și sunetul pe care îl produce orașul în zonele cele mai populate și cele mai relaxante în care te pot duce pașii peste ani. Așa am ajuns, săptămâna trecută, la gura de metrou din Piața Universității și am pornit în clasicul de jur împrejurul clădirii, în căutarea unui loc de popas. M-am oprit, dar numai o clipă, în colțul de vis-a-vis de Librăria Mihai Eminescu căreia nu i-am rezistat nici la vârsta studenției și nici la această vârstă, de simplu cititor. Am biroul de parlamentar din Râmnicu Vâlcea lipit de Librăria Humanitas şi iată-mă acum cu ochii țintiți pe vitrinele bogate ale Librăriei Mihai Eminescu din apropierea kilometrului zero al țării și al istoriei noastre. Am trecut strada cu gândul să răsfoiesc câteva dintre titlurile de pe raft, clipe pe care le prețuiesc până și acasă la mine în timp ce-mi caut ceva de citit, de documentat, pentru munca pe care o fac acum.
Știu că este o adevărată minune că încă ne putem bucura de spațiul unic al unei librării. Nu știu dacă se citește mai puțin acum decât în trecut. Probabil că nu. Sursele de carte s-au multiplicat și se modernizează zi de zi. Cărțile pot fi obținute prin împrumut din biblioteci în format material și pe net, în format digital. Pot fi cumpărate în toate formele și în toate limbile pământului. Mi-e greu să cred că se citește mai puțin decât în trecut. Repet pentru că aud frecvent acest lucru din gura multor oameni care nu par să fi avut vreodată un program serios de lecturi.
Titlurile publicate sunt mai multe acum decât oricând în istoria lumii din care facem parte și noi. Privesc cărțile de pe rafturile Librăriei Mihai Eminescu din București și îmi reconfirm cu bucurie concluzia că oamenii, în general, cumpără cărți și citesc cărți de toate felurile. Un prieten care a călătorit mai mult cu avioanele pe deasupra statelor americane, mi-a spus că sălile de așteptare de pe aeroporturi arată ca niște săli de lectură deseori. La fel în multe dintre aeroporturile occidentale din Europa. Lumea care se respectă citește oriunde și oricând și citește cărți în format tipărit sau în format digital. Altfel nu ar ști atâta carte câtă se știe pe pământ. Cartea, indiferent de formă, rămâne legătura principală între omul contemporan și civilizația umană sub toate aspectele ei. Și tot privind așa și bucurându-mi sufletul cu această concluzie plină de optimism, recunosc pe unul din rafturi coperta cărții pe care am publicat-o recent, la editura Neverland. Librăria Mihai Eminescu este doar una dintre librăriile în care poate fi găsită. Răspund cu această ocazie celor ce vor să știe în ce rețele de distribuție se află acum cartea mea. Și, desigur, la un pas de căutare, pe internet. Am avut zilele trecute această bucurie de a ieși pentru câteva momente la o plimbare în centrul Bucureștilor, atât de strâns legat de carte și de cultură, în primul rând!
deputat
Eugen Neață
