„Am socotit că menirea unei școale nu se rezumă numai la ceea ce poate realiza între zidurile sale, ci am înțeles că mai ales școala noastră are datoria de a radia cât mai multă lumină în jurul ei. În acest scop am organizat în localul Seminarului șezători săptămânale cu program cultural-religios. La aceste șezători a fost invitat publicul râmnicean care a participat în mare număr, fără deosebire de credințe politice.
Pentru conferințele ținute la aceste șezători am apelat la fruntași intelectuali dinafară de școala noastră. Astfel au conferențiat : Părintele D. Cristescu, Consilier Referent; domnul Ilie Lungulescu, prim procuror; domnul Em. Georgescu, avocat; domnul Lazăr Popescu, avocat, fost deputat; domnul Toma Rădulescu, avocat, fost deputat; domnul Gh. Lungulescu, ziarist și conferențiar al Casei Școalelor și domnul G.D. Mugur din București…
Seminarul din Rămnicul Vâlcea a fost înființat prin Regulamentul organic, în timpul ocupațiunii rusești sub generalul Kisselef.
Prin strădania episcopului Neofit, lucrările pentru clădirea Seminarului încep în anul 1835 și se termină în toamna anului 1837.
Cursurile se deschid pe ziua de 8 Noembre acelaș an, cu un număr de 30 elevi, toți fii de preoți, cu 2 profesori, între cari Directorul, Protopopul Radu Tempea și cu un dascăl de psaltichie…
În marele incendiu din anul 1847 care consumă orașul Râmnic mai mult de jumătate, căzu pradă flăcărilor și Seminarul împreună cu Episcopia și toate dependințele…
Instalat vremelnicește în casele boerului Nicu Vlădescu de peste apa Râmnicului, Seminarul se reinstală în anul 1856 în vechiul său local, reclădit prin stăruințele vrednicului episcop Calinic (cel sfânt)…
Războiul cel mare aduse încetarea cursurilor timp de doi ani 1916-1918. Seminarul cunoscu durerile războiului și își dete tributul său pentru întregirea Neamului. În localul Seminarului se instală Spital de răniți. Obiectele sale fură evacuate cu spitalul în Moldova. Multe dintre ele s-au pierdut. Elevii în cea mai mare parte au pribegit pe la unități sanitare și militare, unii luptând pe front, ca și profesorii lor, dintre care 5 muriră pe câmpul de luptă pentru patria întregită.”
Fragmente din Anuarul Seminarului “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, 1931-1932