Sorin Zamfirescu: Rememorări cu gust de Pelin (Capitolul douăzeci și unu)-Memoriile celui mai bun primar al Râmnicului, din ultima jumătate de secol

913 0

ORAŞ  PE  DEPLIN  ANGAJAT  PE  CALEA

INTEGRĂRII  EUROPENE

 

 

Faptele povestite  se petrec cu 8 ani  înainte de intrarea României în Uniunea Europeană,  aşadar diploma de „Oraș pe deplin angajat pe calea integrării Europene”, primită de municipiul Râmnicu-Vâlcea în anul 1999, este, poate, cel mai mare câștig pentru faima orașului nostru. Și asta cu atât mai mult cu cât atribuirea premiului s-a făcut în urma unei competiții în care, inițial, s-au înscris peste 150 de orașe din Europa Centrală și de Est. S-a vorbit, în acel moment – noiembrie 1999 – despre Râmnic la superlativ în toată mass-media europeană, fiind recunoscuți, atestați, ca oraș civilizat.

Pentru primirea acestei distincții am fost invitat la Bruxelles personal, împreună cu cei 7 primari ai oraşelor cȃştigătoare: Cracovia (Polonia), Brno (Cehia), Bratislava (Slovacia), Maribor (Slovenia), Plovdiv (Bulgaria), Gyor (Ungaria) și Tallin (Estonia). Oraşe tot unul şi unul! M-a însoțit „poliglotul nostru de serviciu”, purtătorul de cuvânt al Primăriei, Daniel Ionescu, care mi-a fost de mare, mare folos, nu numai ca translator.

În filmul festivității de premiere au existat mai multe momente ce trebuie menționate. Totul a început într-o sală înțesată cu oficiali europeni, cu miniștri din țările premiate, cu ziariști, cu operatorii principalelor televiziuni europene, prin prezentarea unui documentar despre problematica municipalităţilor din Europa Centrală și de Est și despre soluțiile identificate de către administrațiile locale respective.

Apoi Margot Wallstrom, Înalt Comisar al Uniunii Europene pentru protecția mediului, a subliniat că un astfel de efort din partea unor administrații locale este calea de câteva ori mai eficientă pentru integrarea țărilor foste comuniste în Europa civilizată  decât angajamentele sau discursurile  guvernamentale, fără consecințe practice.

Am avut oportunitatea să vorbesc, în cadrul unui material difuzat mai apoi în întreaga Europa Occidentală, despre progresele înregistrate de Râmnic și despre planurile noastre  de  viitor.  A  urmat  momentul  decernării  premiilor în care, alături de cei 7 reprezentanți ai orașelor câștigătoare (dar pe plan secund), au stat miniștrii Mediului din ţările respective. Întreaga solemnitate a fost condusă de Romano Prodi, Președintele Comisiei Europene. Subliniez că noi, primarii, am fost în centrul atenției tuturor, ca dovadă a importanței  pe care o acordă  democrațiile consolidate comunităților locale.

Mai tȃrziu, nişte ziarişti din presa locală m-au întrebat care au fost avantajele orașului în urma primirii acestei diplome. Este adevărat, nimeni nu ne-a pus în palmă bani peşin pentru că am cȃştigat o astfel de competiţie. Dar, în schimb, din momentul acordării distincției și până la sfârșitul mandatului meu (cca 8 luni), Râmnicu-Vâlcea a cunoscut o deschidere către exterior fără precedent în istoria sa. Delegații străine, reprezentanți ai ambasadelor, experți tehnici de nivel internațional au fost, pe rând, oaspeți ai municipalității în vederea stabilirii de parteneriate și cooperări în domenii de strictă necesitate pentru oraș: dezvoltarea afacerilor, servicii comunale, eficientizarea energiei etc., etc. Multe din aceste contacte s-au concretizat, iar altele trebuiau să se deruleze într-un viitor  imediat.

Acesta este câștigul formidabil al competiției europene în care ne-am înscris și pe care am câștigat-o în două rânduri. Intrasem − cum se spune − într-un acvariu unde înotau pești mari. Din nefericire, mandatul meu s-a sfârșit în mai puțin de un an, o parte dintre râmniceni, din comoditate, indiferență  sau prin absenteism, nu mi-au acordat un nou mandat, iar succesorul meu la Primărie nu a acordat suficientă  atenţie  trecerii  formidabile  de care  se  bucura Râmnicul, așa încât am ieșit din acvariu și am intrat iarăși în anonimat.

Din memorie, am să încerc să enumăr pe scurt avantajele faptului că ajunsesem foarte cunoscuți în țară, dar și peste hotarele ei. Astfel, s-a parafat înțelegerea cu firma engleză Miven-Kier pentru construirea de către ei, cu fondurile lor, a unui număr de 140 de apartamente sociale ultramoderne; s-a procurat un număr de 10.000 de europubele cadorisite de Ministerul Mediului din Germania; s-a întocmit gratuit, tot de către partenerul german, documentația completă pentru obținerea aprobării finanțării europene și execuția primei deponii moderne de gunoi  din țară; s-au finanțat și suportat „a la long” cheltuielile necesare înființării Centrului Național de Consultanță în problema colectării și neutralizării deșeurilor; s-a obținut sprijin financiar din partea Ambasadei Canadei (1 milion de $) pentru întocmirea, de către specialiști români și străini, a Studiului de Dezvoltare Durabilă a Orașului, care, în loc să devină biblia exploziei urbanistice, economice și sociale a Râmnicului, a fost uitată multă vreme într-un sertar (!); Cancelaria Federală a Austriei ne-a finanțat derularea seminariilor și a proiectului Ecoprofit, care explica științific tuturor agenților economici cum poți face bani având comportament ecologic; s-a realizat, împreună cu Guvernul Flandrei,  Centrul de Afaceri Flamando-Român, o modernă și valoroasă clădire, unică în România, dotată cu de toate pentru a deveni incubatorul, pepiniera micilor întreprinzători (din păcate  nu și-a îndeplinit niciodată menirea, dându-i-se mai târziu altă destinație) etc., etc.

Titlul acordat în 1999 de către Comisia Uniunii Europene Râmnicului n-a fost o simplă întâmplare, fiindcă în anul următor, adică în anul 2000, el s-a repetat, într-o companie, cel puţin la fel de  selectă.

Articole asemănătoare

Râmnicul uitat – Regimentul (3)

Postat de - 1 iulie, 2021 0
FacebookTwitterDesfășurarea cea mai prestigioasă și reprezentativă a ostașilor în afara hotarelor inexpugnabile, bine păzite ale regimentului, se asociază cu festivitățile…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *