Vocile copiilor nu sunt întotdeauna auzite și opiniile lor nu sunt întotdeauna luate în considerare, în problemele care îi preocupă.
În era super tehnologiilor, în anul 2021, la nivelul Uniunii Europene, unu din cinci copii este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce îl poate marca pe tot restul vieții, perpetuând dezavantajele și vulnerabilitățile, de la o generație la alta.
România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai ridicată rată a copiilor cu risc de sărăcie sau excluziune socială, grupuri întregi de populație fiind mult lăsate în urmă: copii romi, copii cu dizabilități și copii care locuiesc în zonele rurale.
În aceste condiții, putem să mai vorbim de educație, de îngrijire sau de servicii medicale?
Pandemia de COVID-19 a evidențiat, dacă mai era cazul, nevoia de a-i sprijini pe copii și pe familiile lor, la nivelul comunității.
Pe 24 martie a fost adoptată “Garanția pentru copii”, după câțiva ani de consultări și pregătiri, o inițiativă a Comisiei Europene, ce își propune să se asigure, astfel, că cei mai vulnerabili copii din Uniunea Europeană au acces la asistență medicală, îngrijire, educație timpurie, la cel puțin o masă gratuită, zilnic.
Comisia Europeană cere, așadar, statelor membre ale Uniunii Europene să își asume, ca prioritate, remedierea urgentă a acestei situații, sub forma unei Recomandări pentru Consiliul UE.
“Garanția pentru copii” vine la pachet cu o Strategie pentru Drepturile Copiilor, arată ce înseamnă un copil în situație vulnerabilă și, apoi, ce categorii trebuie ajutate cu prioritate: copii fără adăpost, cu dizabilități, din rândul minorităților etnice sau migranți, care se află în sistemul instituțional de îngrijire sau care provin din familii aflate în condiții de sărăcie.
Pentru acești copii, Comisia Europeană cere statelor să garanteze acces gratuit la îngrijire și educație timpurie, la activități de învățare, la cel puțin o masă gratuită zilnic și la îngrijire medicală.
“Garanția pentru copii” va fi un punct cheie în recomandările naționale pe care Comisia Europeană le va face anual statelor membre.
În termen de șase luni de la adoptare, guvernele statelor membre UE sunt încurajate să prezinte Comisiei planuri de acțiune naționale cu privire la modul de punere în aplicare, iar o evaluare a strategiei va fi făcută la sfârșitul anului 2024, cu participarea copiilor.
Statele Uniunii Europene vor numi câte un Coordonator Național, cu resursele necesare pentru a monitoriza și facilita transformarea “Garanției pentru copii” în acțiuni concrete.
România are, acum, numeroase instrumente, ce pot finanța investițiile pentru a implementa această Garanție. Prin utilizarea bugetului național și a fondurilor Uniunii Europene, de la Fondul Social European (ESF+), până la Planul Național pentru Redresare și Reziliență, dar și prin oportunitatea noii Strategii privind Drepturile Copilului pentru 2021 – 2027 și a Strategiei Naționale pentru incluziune socială și reducerea sărăciei, România va putea demonstra că este capabilă de reforme sistemice adevărate, cu rezultate pentru copii.
Mihaela Iliescu
