Virgil Pîrvulescu: „eu fac parte din categoria cetățenilor orașului, nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în ziua de azi”

2948 0

Interviu cu domnul Virgil Pîrvulescu, candidatul PNL la Primăria Râmnicului

 

Profităm de liniștea asta, care s-a abătut asupra noastră, în ultima vreme și vă propunem niște subiecte interesante pentru viitorul apropiat. Așa cum vedeți, simțiți, probabil auziți și citiți, lumea se reașează, după această pandemie globală, iar viitorul nu pare roz, deloc. Curierul de Râmnic și-a propus să vorbească, pentru cititorii lui, cu principalii actori ai vieții politice, economice, sociale și administrative din județul Vâlcea, mai ales, în perspectiva alegerilor din această toamnă. Vor fi spre iarnă, probabil, noiembrie, decembrie, nu știm exact ce și-a propus Guvernul. Începem această serie de interviuri, la care vom invita mulți oameni cu pretenții, mulți oameni ambițioși,  mulți oameni, care vor să fie și să facă ceva, pentru noi. E adevărat, cu toții știm că acest “ceva” pentru noi, a fost mai mult pentru unii dintre ei. Există, însă, oameni noi, pe care îi vom aduce în fața dumneavoastră, cum este invitatul nostru de azi, domnul Virgil Pârvulescu, ( «Bine ați venit!» «Mulțumesc.»), un profesionist al finanțelor. Eu cred că nu e întâmplătoare candidatura dumnealui la Primăria Râmnicului, pentru că de finanțe avem nevoie toți, de experiența unui om care a lucrat în Finanțe, mai ales… și vă invit, domnule Pîrvulescu, să vorbiți despre finanțe, avem nevoie toți, va trebui să învățăm de la dumneavoatră și va trebui, ca posibil primar, să aveți grijă de noi, cetățenii Râmnicului. Vă rog…

 

Vă mulțumesc pentru invitație, mă bucur că sunt primul dintre invitații, cărora dumneavoastră le-ați adresat invitații și care or să participe la aceste live-uri, pe care dumneavoatră  doriți să le lansați în spațiul public. Da, sunt un om care provine din zona de finanțe și cred că experiența din această zonă mă recomandă ca, în viitor, să pot să mă ocup și de viitorul acestui oraș, orașul nostru frumos, Râmnicu Vâlcea. Bun, oare numai de finanțe avem noi nevoie, ca să fim un bun gospodar? Nu. Trebuie să fim chibzuiuți și trebuie, în același timp, să avem o viziune de viitor, să știm ce vrem să facem în orașul nostru, să știm cum arăm pământul, pentru ca în toamnă să culegem semințele. Am făcut această comparație, gândindu-mă la un ciclu electoral, ca la un an din agricultură. Sunt un om care vine din mediul rural, sunt născut, crescut la țară, știu ce înseamnă munca, știu ce înseamnă seriozitatea, știu ce înseamnă să fii furios, atunci  când în jurul tău lucrurile nu merg spre direcția, în care și-ar dori fiecare dintre noi. Sunt un om care, întotdeauna, a luat atitudine, când a văzut că lucrurile o iau razna. Sunt mândru, în momentul acesta, pentru faptul că PNL m-a cooptat în echipă și, mai mult decât atât, că m-a desemnat să candidez, din partea partidului, pentru funcția de primar al orașului Râmnicu Vâlcea. Eu nu sunt, aici, în această competiție, așa cum spuneați, ca să fac ceva pentru mine. Eu, pentru mine, nu am nevoie de absolut nimic. Eu sunt un om, care e mulțumit cu ceea ce are. Eu fac parte din categoria cetățenilor orașului nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Nemulțumit de faptul că viitorul nostru e din ce în ce mai cenușiu. Mă uit pe stradă, văd oameni triști. Mă uit pe stradă, văd oameni în vârstă. Nu mai văd tineri. Văd o situație propagată de-a lungul anilor. De ce? Din cauza faptului că noi toți și dumneavoastră și eu, nu am avut atitudine. Nu am luat atitudine. De ce am zis,  domne ”Capul plecat, sabia nu-l taie!”, întotdeauna să-mi fac eu treburile mele, să-i las pe alții…

 

Îmi pare rău, dar sunt obligat să vă opresc. Poate dumneavoastră nu ați avut atitudine, eu am avut atitudine în ultimii 10 ani și am fost singur, într-o bătălie împotriva unui sistem, de oameni extrem de puternici și extrem de bogați, dovadă stau miile de articole pe care le-am scris și pe care nu le regret, dar pe care astăzi mi le reproșez, pentru că aș fi putut fi, la rândul meu, să fiu la fel de bogat, dacă acceptam mita acestora. Mă rog, zic și eu…

 

Da, erați bogat material, dar sărac spiritual. Conștiința dumneavoastră? Cum se împăca? Ce lăsați dumneavoastră, în urma dumneavoastră? Niște ziduri? Nu? Vorbim de o conștiință, de-o moralitate. Ok, toată lumea, în momentul ăsta, este setată pentru a face bani. Care bani? Ce faci cu banii?

 

.. A fost setată …

 

Vedeți?

 

… pentru că această pandemie ne-a arătat că banii nu servesc la nimic.

 

Ăsta este momentul, în care noi trebuie să gândim. Este un moment T zero, pe care ar trebui să-l analizăm și să ne gândim. Și, plecăm, de unde? Plecăm de la faptul că ”Stop joc”. Bani nu mai sunt. Am spus-o, de peste o lună de zile, că trebuie să anticipăm, că trebuie să facem economii, că ceea ce trebuie să avem în vedere se numește vulnerabilitatea cetățeanului de rând. Peste maximum două săptămâni de zile, când se vor termina și resursele alea minime, care mai sunt în buzunarele oamenilor și- gândiți-vă că vine masa de Paște. Gândiți-vă că pe masa de Paște n-or să aibă oamenii ce să pună. Se vor termina banii, atunci vor fi atât de acute problemele, încât lumea o să zică: ”Dar ce fac ? Dar ce am de făcut?”. Starea se prelungește oficial până pe data de 15 mai. Să dea Dumnezeu să se termine pe data de 15 mai. Gândiți-vă, cum pornim economia? S-a întors toată forța de muncă din Uniunea Europeană. Marea majoritate a celor din Diaspora este acasă. Și-au făcut carantina. Acum au ieșit din carantină, sunt acasă. Care este viitorul lor?  Care este viitorul nostru? Avem peste 1200000 de oameni în somaj tehnic. Avem peste 70% din societățile comerciale închise și, în momentul ăsta, noi ce facem? Hai, să ne gândim la viitor. Ce facem după momentul, în care se termină această criză cu virusul, cu momentul ăsta, pe care noi îl simțim în viața noastră…

 

Noi simțim deja efectele…

 

… efectele economice după această criză, noi trebuie să fim pregătiți să le parcurgem.

 

Să zicem, că Guvernului îi revine sarcina să se ocupe, la nivel de țară. Dar, cum vedeți, pentru că știți foarte bine acest oraș și acest județ, cum îl vedeți pe el, repornit? Cum s-ar putea implica, să zic, Primăria, pentru care candidați, în relansarea economică a orașului. E treaba ei? Cum s-ar putea implica oamenii de afaceri, în relansarea economică a județului? De unde să vină pornirea asta? Începutul? Cum facem?

 

Criza din ziua de astăzi are și un efect bun. Când spun, un efect bun, mă gândesc la faptul că forța de muncă începe să devină mult mai conștientă. Începe să apecieze mult mai mult locul de muncă. Începe să respecte pe cel care a creat cadrul, în care el își desfașoară activitatea. Ce putem să facem noi, ca și primărie a orașului Râmnicu Vâlcea? Avem un dram de bani, care mai sunt acolo, în conturi. Am  două posibilități: să-i bubui – să tragi dungi pe asfalt, să pun flori, și, după aceea, să nu am bani să plătesc apa să le ud sau banii ăia, în condițiile în care avem un studiu de fezabilitate deja, care este făcut de compania de autostrăzi, în care spune acolo „Centura între orașul Râmnicu Vâlcea și Tigveni, pe unde va trece Autostrada A1…” ce ar trebui să fac eu cu resursele astea? Și, dacă mă mai pot împrumuta? Ai, dacă mai pot accesa fonduri europene? Ce trebuie sa fac cu ele? Unde îmi vine mie centura? Păi, domnilor de la CNAIR, eu am venit la dumneavoastră să vă spun că centura asta nu vreau să mi-o duceți la  Budești. Vreau să mi-o duceți în punctul A din orașul meu și toată lumea, când spun punctul A, știe la ce mă refer, pentru că acolo prețul terenului este foarte scăzut comparativ cu orașul și să încep să construiesc, cu firmele din orașul ăsta, nu din altă parte, toată bruma asta de bani să o cheltuiesc cu ele, să dezvolt acest parc industrial, pe care, în momentul în care eu am toate utilitățile și tot ceea ce înseamnă avizele de funcționare în acea zonă, să pot să-l ofer antreprenorilor din orașul Râmnicu Vâlcea, adică zona, în care ei să își desfășoare activitatea.

 

Ca la Sibiu…

 

Nu numai, ca la Sibiu. Și ca la Oradea. Aș vrea să avem identitatea noastră.

 

Ca la Arad…

 

Zona asta a noastră …suntem, cum sa spun, un pic …

 

… condamnați ?

 

Condamnați, pentru faptul că nu am vrut, parcă nu știu de ce, e un blestem, parcă nu știu ce nor  radioactiv a fost asupra noastră, de nu ne-am dezvoltat, de nicio culoare. Adică, dacă edilul din ziua de azi este primar din ce an? ”1900 toamna”…

 

… 2008

 

Dacă tu, din 2008 și până în 2020 nu ai reușit să dezvolți orașul ăsta, cum poți să  îmi spui că de aici încolo te vei ocupa de dezvoltarea orașului? Aaaa, de acord cu tine, că mi-l mături, de acord cu tine; că-mi pui flori, de acord cu tine. Mă, oameni buni, de asta avem noi nevoie? Noi avem nevoie de o dezvoltare. Și, ce vreau să spun? S-au întors din Diaspora, acasă. Păi, ce fac oamenii aștia? N-ar trebui să le folosesc experiența ? Au o altă educație a muncii. Ei sunt obișnuiți să lucreze altfel. Ok, pe bani mai mulți. Dar, care antreprenor nu și-ar dori o forță de munca mai bine educată, căreia i-ar plăti mai mulți bani, dar să fie dedicată locului de muncă ? Pentru că profitabilitatea este mult mai mare. Dar, unde să se dezvolte antreprenoriatul în orașul ăsta, dacă eu nu i-am creat un parc industrial, în care să-l așez, în care să aibă acces rapid la structura rutieră, în speță autostrada. Când se termină autostrada? În doi, trei ani de zile. Dar, eu în doi, trei ani de zile… de acum trebuie să plantez boabele în pământ, să construiesc…

 

Ați început un astfel de plan?

 

Cum să nu !

 

Îl vizualizați? Adică, l-ați așezat în punctul A. Domnule Pîrvulescu, eu nu știu unde e punctul A ăsta, dar, probabil, pentru că am fost câțiva ani plecat, nu mai știu. Dar, în acest punct A, ce vedeți posibil să se dezvolte? Ce tip de industrie? Ce tip de investitori români, străini? Sau și români și străini? 

 

M-aș bucura să fie români. Dar timp de 30 de ani pe români am avut grijă să-i lăsăm fără resurse. Financiare, vorbesc. Firmele noastre românești, le număr pe degete. Care sunt performante, în țara noastră. De ce? Pentru că am permis, din punct de vedere al strategiei economice, să fim cotropiți. Nu sunt vinovați cei care au venit. Nu. Noi suntem cei care am stat în genunchi. Nu sunt ei vinovați. Ei au găsit o zonă de dezvoltare, le-a mers, s-au dezvoltat, foarte bine. Avem nevoie de ei, în continuare. Dar, ca și parteneri. Parteneri egali. Nu supus și nu împărat. Trebuie să avem un  tratament corect. Oamenii ăștia au resursele financiare. Noi, am avut grijă sa nu-i cheltuim. Ca să construim în viitor, avem nevoie de resursele lor. Și mă gândesc la un pact în care trebuie să facem – ce trebuie să facem? Ideea mea de bază, în momentul ăsta: Mercedes-ul s-a dus la Sebeș, tot ceea ce a însemnat marile societăți și-au cam găsit locul în România noastră. Nokia s-a dus la Cluj, la Oradea nu mai vorbim, Timișoara, la fel. Prin sudul țării, mai tango..?

E… Ce mă interesează pe mine? Dacă Brașovul l-am desființat, ca uzină de tractoare…

 

În sud, vă reamintesc că este, totuși, Ford-ul.

 

Este…

 

Au venit americanii …

 

Da, corect, vorbim de Craiova, un oraș care, totuși, a simțit câtuși de puțin din avantajele unei Uniuni Europene. Dar, noi vorbim de orașele noastre. Vorbim de Slatina unde, iarăși, până la urmă, Pirelli, nu…

 

Da, nu a avut loc aici…

 

S-a dus acolo, dar noi, la Râmnicu Vâlcea, poate a trecut așa, neobservat faptul că am reușit să închidem și Soda. În afară de silicat, gata, Soda s-a închis. După atâția ani, Soda este închisă. A mai rămas doar secția de silicate. Am reușit, am închis-o și p-asta. CET-ul…

 

A închis-o o politică greșită, xenofobă, a Consiliului Județean, care e proprietarul CET-ului, adică politicul a dictat economicului, de data asta unor investitori străini și serioși…

 

Nu, că politicul ăla, l-am creat tot noi. Că nu a venit politicul ăsta, fără sa fie votat de noi. Tot noi suntem principalii vinovați. Adică, de ce să fie vinovat Costi Rădulescu. Eu sunt vinovat că l-am votat pe Costi Rădulescu. Cam asta trebuie să spunem, că marea majoritate a oamenilor noștri…

 

Foarte rău! Să nu-l mai votați pe Costi Rădulescu…

 

Nu l-am votat eu, ca om, dar, vorbesc, când zic de mine, zic de cetățean. Noi, cetățenii, suntem principalii vinovați. Întotdeauna dăm vina, pe cine? Pe politicieni, pe X, pe Y, dar votul este al meu. Eu sunt cel care am ales prin vot.

Știu…Și am fost dus în eroare, poate. Odată pus votul în urnă și ales liderul respectiv, oamenii nu mai au resursa de a-l schimba, de a-l trage de mânecă și de a-i spune acestui om foarte tânăr – și mă uimește comportamentul lui, absolut retrograd, de tip UTC-ist, aproape de stalinism, când vine vorba de politica vâlceană, omului ăsta nu ai cum să-i spui  ” greșești” și nu poți determina oamenii din PSD să scrie o petiție și să-l dea jos. Este acolo pentru un număr de ani și, asta e, ne spălăm cu el pe cap. Oamenii nu sunt vinovați, eu cred că sistemul nostru, domnule Pârvulescu, e greșit , pentru că nici deputații, nici senatorii, care ar trebui să fie curelele de legătură, nu-și fac datoria. Adică, nici ei nu înțeleg sau nu vor sau nu pot…

 

…sau, cumva, suntem într-o stare de lehamite, în care spunem: ”Lasă mă, că merge așa”. Sau poate că… și aici când vorbesc și de mine ca și votant, am preferat să stăm în banca noastră fără să ne implicăm și am lăsat ca alții să stabilească pentru destinele noastre. Ăsta este motivul pentru care eu m-am angrernat în chestia asta. E corect ce spuneți. Vorbeam de economie …

 

Da, iertați-mă, v-am luat vorba.

 

Vorbeam de economie și vorbeam de parcul ăla industrial, vorbeam de agricultură, în principal. Ce mai merge, în ziua asta? Doar agricultura. Toată lumea s-a întors la agricultură și toată lumea vrea să facă agricultură. Cu ce să facem, oameni buni, agricultură, când noi, tractoarele, nu le avem? Când noi , Semănătoarea, am distrus-o, la București? Noi, când aici, la Craiova, uzina de tractoare agricole și de utilaje, am închis-o? Și am facut Mall-uri peste tot? Cu ce? Dacă tot e un început, de ce orașul Râmnicu Vâlcea să nu aducă un constructor mare de tractoare și mașini agricole care, nu neapărat să producă, dar măcar să le asambleze.

 

Bun. Asta este posibil mâine, din China, dacă doriți. Chinezii ar fi interesați să spargă barierele UE și să asambleze, îl citez pe domnul președinte al PAS, Rotaru, ”să asambleze mâine aici o fabrică de … tractoare și mașini unelte pentru agricultură”…

 

Da, dar nu avem nevoie de utilaje, care mâine să ne lase în brazdă. Noi avem nevoie de utilaje competitive pe piață.

 

Păi, de ce nu convingem un producător …

 

Aici mă refer…

 

… occidental, american, de pildă.

 

Bun. Eu spun doar atât. Că reprezentantul pe România al unei mari firme constructoare de tractoare și mașini agricole este unul dintre colegii mei și care a achiesat la ideea mea și mi-a spus da, în condițiile în care tu identifici pentru uzina noastră 25 ha de teren și vii cu facilitățile care, noi considerăm că ne sunt necesare, pentru implementarea unei fabrici. Când vorbim de facilități vorbim de: reducerea impozitului pe clădiri, vorbim de reducerea impozitului pe o perioadă de minim 5 ani de zile. Dacă faci reducerea asta, trebuie să o faci la toată lumea, nu poți să dai la unul și la unul nu.

 

Asta va trebui să propuneți Guvernului.

 

Nu, nu. Impozitul pe clădiri este atuul autorității publice locale. N-ai treabă cu Guvernul.

 

Aaa… interesant, nu știam.

 

Este autonomia publică locală. Bun, atunci, trebuie, pe toți oamenii ăștia să-i aduci la unison. Dacă eu aduc un mare constructor în Vâlcea și-mi construieste halele…iar dacă el vrea 25 ha de teren, oare investiția lui de cât va fi? Minim 100 milioane de Euro. 100 mililoane de Euro, dacă iau numai taxa de autorizație de 1%, înseamnă 1 mil euro. Dacă el și-a făcut o investiție de 100 mil. Euro, el imi angajează minim 1000 de oameni. Salarile într-un mare concern de acest gen sunt de minim minimorum, prin planuri și contractul, pe care îl faci cu el, e de minim 3000 lei net. 3000 lei net înseamnă un impozit pe salarii, de 300 lei. Din ăștia 300 de lei, mie mi se întorc, la 1000 de oameni, 300.000 lei. În fiecare lună, din cei 300.000 de lei mi se întorc mie, la bugetul local, 65% din impozitul pe venit, care înseamnă, dintr-un foc, 20.000 lei. Deci, ăștia 20.000 lei mi se întorc mie, lunar, la primărie, îmi acoperă, în acel moment, facilitatea pe care i-am dat-o la impozitul pe cladire. Adică, golul bugetar la mine se umple. Adică, eu câștig.

 

E o logică evreiască foarte bună. Adică de ce să n-o facem? Nu mai avem evrei?

 

Da, nu trebuie să fi neapărat evreu. Trebuie să fii, în primul, rând cetățean al orașului, să dorești binele orașului și, în momentul care în care îți dezvolți o chestie de genul ăsta… și dacă în România dezvolți pentru industrie și învățământ, adică învățământul să îl adaptezi și să îl duci în zona în care marea industrie are nevoie de forță de muncă calificată… și dacă pe copil, de jos, de la vârsta de cinci ani, începi să faci eforturi, să-l educi, îi aduci educația muncii, să-i explici că numai învățând carte se va face ”om mare”, în viața asta. Cum, în momentul ăsta tu, ca părinte, îi spui copilului: ”nu contează, dacă înveți sau nu, pentru că dacă ești băiat deștept, oricum nu o sa ai noroc în viața asta, că trebuie să faci compromisuri. Oricum ce-ai face tu, mai bine să pleci din țară”.

 

Asta am făcut. Ne-am gonit tineretul din țară. De ce l-am gonit? Pentru că n-a putut să se dezvolte în noastră. Și nu numai în țară. Vorbim de orașul nostru. Uitați-vă peste tot, în toate funcțiile de conducere. Uitați-vă, în toate instituțiile. Rar, rar, găsești oameni care să-ți rezolve problemele, așa cum scrie. Vedeți ce legislație avem. La noi, oameni care să facă față provocărilor, nu avem. Pentru că am promovat, în primul rând și în primul rând, nepoți, amante, surori, fine, nași, colegi și cu totul altceva. Ce a stat la baza promovării lor? Profesionalismul?

 

Lipsa criterului valoric în promovare este evidentă peste tot. Dacă nu ești membru de partid, nu faci parte din echipa lui X, n-ai nicio șansă. Poți să ai două doctorate la Sorbona și la Oxford, că la Vâlcea nu poți face parte din echipa lui cutare sau cutare. Da, de fapt, asta e problema. Și, credeți, e posibil să se spargă aceste coterii locale, această lipsă de onestitate în promovarea oamenilor și această asfixiere a vieții publice de către grupurile astea de interese, extrem de bine cunoscute. Am scris despre ele de m-a durut mâna.

 

Uitați-vă la mine! După ce voi câștiga alegerile și vorbesc doar de Primăria orașului Râmnicu Vâlcea, direcțiile subordonate și societățile subordonate, unde am un cuvânt de spus, cuvîntul de ordine se numește Profesionalism. Aveți cuvîntul meu de încredere, cuvântul meu onoare, uitați-vă, și, după aceea, uitați-vă în ochi mei: ”Băi, Virgile, tu în prinul interviu al nostru, ai spus așa: Că o să fie Profesionalism”. Ușa mea este deschisă. O să merg pe stradă. Și orice cetățean din oraș, care în momentul asta se uită la noi, să vină la mine să-mi spună: ”Băi, tu când ai fost la interviu la Silviu Popescu, ai spus că tu o să promovezi profesionalismul”. Asta voi face. Și să aveți încredere că asta voi face, pentru că eu nu mă pot înconjura de proști. E o vorbă acum, care circulă pe internet: ”Prostului să nu-i spui prost,  că se supără și mâine te spune”. Vreau să văd mâine, cine mă spune. Când voi veni primar, vreau să văd cine mă spune.

 

Păi, veți deveni primar?

 

Sunt convins că da. Pentru că oamenii au nevoie de om adevărat, în fruntea orașului. Om care să corespundă cu doleanțele lor, om care să le reprezinte interesele, nu om care să aibă propriul interes. Primăria este a oamenilor, nu este a unui singur om. Este a noastră, a cetățenilor orașului Râmnicu Vâlcea. Trebuie să dezvoltăm orașul, pentru că nu se mai poate. Trebuie sa ne aducem tinerii înapoi. Trebuie să facem un învățământ care să se plieze pe cerințele orașului. Trebuie să ne câștigăm demnitatea, mândria, să mergem pe stradă zâmbind, să fim fericiți.

Un interviu realizat de Silviu Popescu

Partea a doua, în ziarul de mâiine.

Video, aici:

 

 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *