Ocnele Mari este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (reședința), Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica. Are o populație de 3.309 locuitori. Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a Olteniei, datoritǎ și importantului zǎcǎmânt de sare.
Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe Valea Bradului, au fost găsite urme a unei așezări din epoca neolitică: unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars.
Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, Gheorghe Moșteanu, descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul Cosota, niște vase din lut ars, diferite de cele din Valea Bradului, aflată peste deal. Anunță secția muzeului raional Vâlcea, și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la Facultate de Istorie a Universității București, profesorul Dumitru Berciu, decide deschiderea unui șantier arheologic și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere cetatea burilor), menționată de istoricul grec Ptolemeu în scrierile sale.
În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului. Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate și că prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi alimentat așezările din aval. Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de canalizări din olane de lut ars, și chiar la peste 200 m există o ieșire de unde curge apa din fântână. Insăși fântâna are o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă.
Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică cu inscripția „BUR”, care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile „REB” și „MARK”, acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci.
Dar importantă pare ar fi inscripția pe o vază de lut, Basileo Thamarcos Epoiei, care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.
Aceasta cetate dacică face parte din fostele fortărețe, alături de cele de la Tetoiu și Grădiștea, care au constituit un ingenios sistem defensiv în partea sud- estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei.
Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Lângă exploatările de sare de la Ocnele Mari s-a aflat Buridava romană. În epoca romană modul de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. (Sursa Wikipedia)
