Traian Dobrinescu: A treia vorbă. Primarul Râmnicului și spațiile verzi

663 0

Motto: Când se făptuiește răul, de vină nu este doar făptuitorul, ci și cel care lasă răul să fie făptuit.

Când descindea pe aceste meleaguri, nu știa ce viață agitată va avea și nici ce personaj controversat va ajunge. Pentru cei nepregătiți să ducă povara unei funcții, a unei demnități, a unei misiuni sociale, în ultimă instanță, metamorfoza este înspăimântătoare. Abia de ajunge primar al Râmnicului, că ia orașului spațiul vital unde alții gândiseră a construi centrul civic, cu clădiri în stare să adăpostească instituții importante ale județului, o clădire cu zece etaje pentru birouri ale firmelor private, totul legat printr-o pasarelă,  peste bulevardul Tudor Vladimirescu, de parcul Mircea cel Bătrân. Acolo trântește, de cum ajunge primar, un hangar numit BILLA și acoperă un sit arheologic ce vorbea despre istoria locului. Era un prim semnal că personajul știe să facă bani. Așa tranzacție cu o multinațională aduce beneficii uriașe. Pe hectarul de pământ unde ar fi trebuit să se ridice centrul civic avem acum hangarul BILLA și o pârloagă, mai sus, spre Consiliul Județean.

Carnea crudă a orașului îi stârnește pofte. BILLA era doar începutul. Dând roată cu privirea peste oraș, vede spre râul Olănești, până în Podul Vinerii Mari, o pată verde, un parc. Un spațiu inutil și nefolositor, spunea atunci, care nu produce nimic. Și primarul, în cârdășie cu un Viorel (Popescu, parcă, fost vicepreședinte PSD la Consiliul Județean), scoate parcul din pieptul orașului și plantează Mall-ul. Orice investiție înseamnă bani nevăzuți. Acum, când treci Podul Vinerii mari, venind dinspre Govora, îți sperie privirea o bilă hâdă, suspendată pe grumazul orașului. Și mult beton. Încă un plămân cianurizat al orașului.

Și vine vremea plății, că totul se plătește pe lumea asta, și primarul pleacă într-o „vacanță” de trei ani. Dar se întoarce cum a plecat, cu aceleași metehne. Revenind la Primăria Râmnicului, mai aruncă o privire peste oraș, încercând să identifice alte pete de interes. Și prima pată care-i sare în ochi se află tot pe malul Olăneștiului și tot lângă Podul Vinerii Mari, colț cu Mall-ul. Acolo susurau niște arteziene, loc ideal ca să-și construiască un bloc cu trei etaje. Acum, blocul este ridicat, lăsând memoriei orașului o amintire nostalgică precum sunetul fluid al trompetelor cu temporizator.

Nu sunt interesat de averea primarului, fiecare valorificându-și potențialul; împărtășesc această filozofie. Dar îmi pasă ce se întâmplă cu orașul în care trăiesc. Fanii primarului, că are și din ăștia, zic că „a furat, dar a și făcut”. Ce a făcut? A umplut orașul de betoane, omorându-i istoria și plămânii. Tocmai el, ecologistul!  Se vorbește acum în oraș de asaltul asupra dealului Capela. Poate că peste câțiva ani ne vom aminti că deasupra orașului  a fost un deal împădurit.

Domnule primar, lăcomia a ars multe averi și a înghețat multe destine. Pentru cel care nu se oprește la vreme, neiertător nu va fi doar timpul, ci și prietenii. Ziariștii știu de ce.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *