E un simulacru de vară, dar, e vară, așa cum poate ea, cu ploi, vânt, nori permanenți și nervi că nici acum nu am trecut la sandale.
Scăpați ca din pușcă, ne năpustim la distracție. Ștrandurile s-au deschis, localurile funcționează la turație maximă, stațiunile primesc turiști cu miile, toată lumea năvălește la mare și la munte, începe sezonul de concerte, lumea dă zilnic buluc în piețe și în parcuri, locuri publice aglomerate sau supraaglomerate.
Fără măști.
Fără vaccin.
Fără dovada că au trecut prin boală.
Ne tușim și ne strănutăm în nas, ne vorbim de aproape, râdem zgomotos, ne îmbrățișam, ne pupăm. Chiar e frumos. Ca în vremurile bune!
Dar…
Decontul acestor neglijențe va veni, negreșit.
Unii am trecut prin boală, ne-am și vaccinat. De ce? Din teamă pentru propriile vieți, din teamă pentru viețile celor dragi, din RESPECT, din DATORIE.
Datorie față de, ce? De cine?
Datoria față de omenire. Ne-am imunizat, am anulat șansa de a transmite virusul mai departe, chiar dacă suntem purtători. Dar nu suntem purtători. Ca într-un lanț rupt, legăturile între contaminați scad, dispar, iar pandemia este eradicată. Dispare. Simplu, nu? Nu ne-au crescut nici solzi, nici corn în frunte, nici nu ne-a distrus vaccinul. Pietrele la rinichi, la fiere sau bolile de inimă nu se fac de la vaccin. Da, noi suntem bine merci. Voi?
Voi nu vă vaccinați. Fiindcă, credeți că boala nu se lipește de voi, aveți o imunitate de fier. Doamne ajută! Sau, fiindcă încă nu v-ați decis cu care vaccin, care o fi mai bun, deci să lăsăm întâi cobaii. Fiindcă nu e de voi vaccinul, fiind clădiți altfel decât restul omenirii și, în consecință, nimeni nu are dreptul de a face ce vrea cu corpul vostru. Sau, sunteți mai cu moț. Sau, vă ziceți că dacă s-au vaccinat fraierii ceilalți, pandemia dispare și nu va mai exista problema.
Dar…
Problema nu dispare de la sine! Nici jumătate din români nu s-au vaccinat. Stau nas în nas peste tot. Râd, se distrează, glumesc, cântă, dansează, transpiră, respiră împreună.
Centrul vechi din București este o bombă cu potențial pandemic colosal. Mii, zeci de mii de oameni pestriți, din toate colțurile sectorului 1, ale Ferentariului, ale țării și ale lumii își unesc respirațiile și transpirațiile aici. Se presează unii de alții dansând sau încercând să ajungă dintr-un loc în altul. Spațiile devin imense conserve umane. Fără mască! Unii au venit special pentru campionatul european de fotbal. E o stare generală de euforie, de parcă, gurile de aerisire eliberează întruna vapori sau fum de psihotice, un extaz general.
Ei, bine, toate astea au un decont.
Vaccinații ar putea scăpa cu bine.
Nevaccinații, nu. Și atunci, ar putea urla. Ar putea regreta că acum merg la înmormântarea unui om drag.
Dar lovitura nu li s-ar putea aplica doar lor. Ei ar putea fi responsabili de transmiterea virusului către alți nefericiți nevaccinați. Care sunt cam 60% din populația României. Iar noile restricții nu le vor suporta doar ei. Le vom suporta NOI TOȚI! Deci?
K.R
