Din ciclul: Ca la noi, la nimenea!
Odată cu revoluția din decembrie 1989, sau ce dracului o fi fost atunci, românii și-au pus cu toții speranța într-un viitor mai prosper, mai liber și mai fericit. Dar nu a fost să fie, de parcă la granițele României scria exact ceea ce Dante presupunea că este scris la porțile infernului: Lasciate ogni speranza, voi ch-intrate, adică, în românește: Lăsați orice speranță, voi cei care intrați!
Salarii ca la noi, prețuri ca la noi!.
Dintotdeauna, noi românii, ne-am dorit o țară ca afară, și în sfârșit o avem… dar doar la prețuri! După că ce suntem țara cu salariile cele mai mici din Uniunea Europeană, guvernanții, prin tot felul de legiferării ciudate, prin măriri de taxe, impozite și accize, au reușit să ne alinieze la prețurile din vest. Păi bine, măi ipochimenilor, un român se poate compara cu orice european la venituri pentru ca voi să impuneți așa prețuri nesimțite? Și nu mă refer doar în cazul prețurilor la energie unde, să zicem, ați avea o orice scuză, ci la absolute toate prețurile, de la alimente la haine, de la cărți la ustensile, de la biletele de teatru sau film la mașini și televizoare etc. până și tarifele la biserici au crescut, purtătorii de sutane neagră neavând nici-o milă pentru enoriași. Astăzi nu este de loc rentabili să mori fiindcă o simplă înmormântare, cu slujbă, sicriu, pomană, popi, gropari și alte mici ingrediente, poate duce la faliment orice familie din păturile de mijloc și cea de jos!
În schimb, trebuie să recunoaștem, întâlnim și români fericiți, sunt cei care chiar o duc mai bine decât omologii lor din Uniunea Europeană și anume demnitarii!
Parlamentul mărește salariile la amărăștenii de demnitari!
În timp ce noi tocmai scriam acest pamflet, în Parlament, pe șestache, precum hoții, aleșii neamului au votat o lege prin care se măresc salariile demnitarilor. După ce, oricum aveau salarii uriașe, chiar nesimțite mai ales în comparație cu veniturile a milioane de români, gașca de demnitari, începând cu președintele și continuând cu miniștrii, prefecții, președinții de consilii județene și primarii, vor primi în plus între nouă sute și o mie patru sute de lei, adică cam cât e câștigul minim a peste trei milioane de români!
Și deși printr-o lege anterioară salariile demnitarilor erau înghețate, pe aleși i-a durut în cot! Și deși România trece printr-o criză economică majoră, încât statul a ajuns la uriașe împrumuturi casă poată susține toate cheltuielile cu pensiile și salariile, celorlor din Casa Poporului nici că le pasă.
Odată știrea aflată, și scandalul declanșat, aleșii au început să ne aburească. Însuși imensul politician zis și Marcel Ciolacu iese pe sticlă și ne asigură că salariile nu se vor mării fiindcă Guvernul va da o ordonanță de prorogare a legii. Băi, neamul lui Omar Haysam, dacă nu doriți mărirea salariilor îmbuibaților de ce ați aprobat-o în Parlament? De ce este acum nevoie de o Ordonanță de Urgență când mult mai simplu era să nu votați legea? și de ce ne prosteiți cu ordonanța, prorogarea însemnând doar amânare nu și anulare?
Dar Ciolacu continuă să ne prostească, el mai declarând că: toți trebuie să strângă cureaua! Care toți, pezevenghiule, adică noi românii de rând, fiindcă de voi aveți grijă de numa-numa și când este vorba de mărirea veniturilor voastre, nici nu mai este opoziție în Parlament ci se fabrică instant o imensă coaliție a nerușinării și lăcomiei!
Până acum ne plângeam doar de pensile speciale ale magistraților, ale parlamentarilor și ale aleșilor locali, acum putem înjura și salariile demnitarilor, fiindcă avem de ce! Golanilor!
Mulțumim celor care ne-au amanetat viitorul, lor și mamelor lor!
Afirmam, puțin mai sus, că Statul nevrednic român, se împrumută ca la balamuc, pe dobânzi foarte mari, pentru a-și susține cheltuielile extrem de nechibzuite. Astfel s-a ajuns ca în România, în anul de grație 2022, să depășească 50% din PIB, o treaptă extreme de periculoasă pentru echilibrul economic al oricărei țări din lume. Și totuși, Statul continuă să se împrumute zilnic rostogolind datoriile dar și crescânda-le datorită dobânzilor. Finanțiștii ministerului de resort, probabili proveniți din cei educați cu abacul, au împrumutat numai în anul 2021 cifra record de 77 miliarde lei și deși și PIB-ul a crescut, acesta nu a putut ține pasul cu datoria țării. Datoria externă a depășit 140 miliarde de euro, astfel putem spune că Statul Român ne-a amanetat viitorul pe foarte mulți ani. astfel copii copiilor noștri se vor naște datori cu mii și mii de euro. Curios este și faptul că în timp ce prețurile cresc, împrumuturile cresc, crește nefiresc și inflația astfel că pauperizarea românilor este continuă și din ce în ce mai degradantă.
Dar ce le pasă de noi, aleșilor și guvernanților? Ei și progeniturile lor au viitorul asigurat prin bănci elvețiene sau din alte paradisuri fiscal și, cu siguranță, ei nu vor participa la imensul efort de a plăti datoriile externe. Noi o să plătim deși nu am beneficiat de nici măcar un cent din zecile de miliarde luate și aruncate pe baltă!
Cum ne faultăm singuri...
Deși este cinic, se știe faptul că orice război creează oportunități pentru terți, de la cei ce vând arme la cei ce reconstruiesc!
În apropiere de frontierele noastre se desfășoară un genocid provocat de invadarea Ukrainei de către Federația Rusă! Ucraina fiind unul dintre cei mai mari exportatori din lume de cereale și floarea soarelui (uleiuri), restricțiile impuse de ruși, fac ca țara să nu mai poată exporta pe mare cerealele lor de care au mare nevoie multe state și mai ales Africa, continent care se va confrunta cu o foamete grea dacă cerealele ucrainene nu vor ajunge la africani.
O singură soluție mai aveau ucrainienii, o soluție care implica România oferindu-ne o oportunitate uriașă de venituri.
Practic vecinii aduceau cerealele pe fluviu, la Sulina apoi la Constanța și de acolo în lumea largă. Și ce a făcut neputinciosul stat român? Și-a blocat practic cele două porturi, nefiind în stare să proceseze vamal marfa ucraineană.
În largul portului Sulina, sute de nave așteaptă săptămâni întregi viza pentru Constanța. Iar portul Constanța este blocat la rândul lui de zeci de mii de vagoane ruginite și abandonate pe șine, depozitele și hangarele sunt pline cu marfă abandonată de ani și ani de zile, angajații portuari sunt puțini iar utilajele de descărcat sunt insuficiente. Așa că în radă se pot vedea coloane, scuze pentru termenul rutier împrumutat, de zeci și zeci de vapoare care așteaptă de pomană să fie operate. Ministrul Grindeanu se tot laudă că va debloca portul dar până acum nu a reușit decât să mute câteva vagoane. Și timpul trece, România pierde bani grei iar cerealele și alte resurse alimentare nu ajung nicăieri, nici în magazinele noastre, dar nici în magazinele din lumea întreagă!
Dar, se pare că, nu numai la Sulina și Constanța, autoritățile române s-au făcut de tot rahatul. Ucrainienii au încercat să folosească și calea feroviară prin Polonia și cea rutieră prin România, o muncă de Sisif. De circa o lună, vama Siret este sufocată de incapacitatea angajaților români. Pe șosele așteaptă mii de TIR-uri, unele stând la așteptare mai mult de o săptămână. Și din nou aceleași scuze jegoase, lipsa de utilaje și personal. Și din nou România pierde o uriașă oportunitate și chiar mai mult, suntem acuzați și de sabotarea exporturilor ucrainiene. Oare? Știm că fără foc nu iese fum și fără nici-o aluzie ne întrebăm doar de ce în portul Constanța, cu tot embargoul impus de Uniunea Europeană, mai funcționează câteva firme rusești, inclusiv o filială a GAZPROMULUI, adică a șantajistului șef al Federației Ruse? Întrebăm doar…
Comerț tipic românesc….
În plină criză energetică și economic, o anchetă independent a devoalat niște acte de comerț incredibile. Practice exportăm cu un ban și importăm cu doi bani același produs!
Dar să deslușim sulfuroasa operațiune comercială. Sunt câteva mari firme care se ocupă, cică, cu exportul și importul de cereale și de produse petrolifere. O firmă românească export pe mare o cantitate de cereale. Cerealele nu părăsesc Marea Neagră și sunt revândute unei alte firme românești la un preț mult mai mare și din acest motiv avem acele prețuri foarte mari la produsele de panificație. Să nu ne mirăm că din pură întâmplare, atât firma exportatoare cât și cea importatoare au cumva aceiași acționari. Fraudă și speculă pe față, numai ANAF-ul tace și nu vede.
Aceeași poveste se întâmplă și cu produsele petrolifere și chiar cu petrolul brut. Și ne mai mirăm de prețurile de la pompă care cresc și tot cresc spre disperarea posesorilor de autoturisme. Și din nou Guvernul tace și nu acționează. Întrebăm și noi, ca proștii, oare niscaiva profit se întoarce nefiscalizat la ministere și ANAF? Altfel cum să ne explicăm pasivitatea organelor financiare dar și a celor de forță…?
Vouchere, tichete și alte prostiri în față….
Vă mai amintiți celebra scenă a balconului? Nu aceea din drama lui Romeo și Julieta ci aceea petrecută în 21 decembrie 1989, la București, în balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Atunci când inculta academiciană îi tot zicea cizmarului ei de soț, Nicolae Ceaușescu: Mai dă-le o sută…
Probabil că cei doi dictatori credeau că pot iar prosti poporul cu niște mizilic aruncat în dispreț. Dar din fericire pentru noi, atunci mămăliga a explodat și ne-am câștigat, temporar, libertatea!
După același sistem ceaușist, actuala coaliție plină de Ciolaci, Câți, Câci și Ciuci, binecuvântată de marele mut cotrocenist, se ocupă cu aruncatul prafului în ochii românilor flămânzi. Ne tot promit vouchere de câțiva lui, tichete de masă și de vacanță plus niște bănuți de pomană, numa-numa să tăcem și să nu ne revoltăm. Ei se fac că ne ajută cu mizilic în timp ce cheltuielile noastre de trai s-au dublat doar în câteva luni. Bașca că pomana guvernamentală se dă doar odată în timp ce cheltuielile noastre sunt permanente.
Haimanalele ce ne conduc ne dau ceva cu un deget și ne iau înapoi mult mai mult cu ambele mâini! Asta în timp ce pentru ei își tot votează măriri de salarii, de indemnizații și de pensii speciale. Niște nemernici și acesta este un cuvânt delicat pe lângă cele pe care le merită cu adevărat!
România, unica țară în care bugetarii susțin fondul de pensii!
Ne putem lăuda cu doi neica-nimeni care s-au pretins, fiecare la vremea lui, un excelent ministru de finanțe! Aiurea în tramvai sau vorba aia: Laudă-mă gură că-ți void a mâncare bună! Este vorba de nesimțiții Varujan Vosganian și Adrian Câciu!
Primul susținea că dacă mărim salariile bugetarilor crește fondul de pensii și că așa va rezolva problema. Aaaa , să nu uit, Voganian îi considera mari evazioniști pe țăranii care creșteau găini și deci consumau ouă fără a plăti impozit pe gălbenuș sau albuș!
Al doilea, Adrian Câciu, ministrul de finanțe, cu probleme de interese neverificate de ANI (de ce oare? Susține și el imberbul că bugetarii susțin de fapt pe privați și nu invers. Deșteptul lui pește prăjit afirmă că bugetarii sunt cei care susțin fondul de pensii cu o contribuție de circa 36%!
Dar, ce nu spun cei doi pseudo-economiști, este faptul că salariile uriașe ale bugetarilor, de unde provine procentul de 36%, sunt plătite tot din bugetul țării. Cu alte cuvinte pentru un leu în plus la fondul de pensii, statul cheltuie trei lei. Curată afacere prosperă, nu? Asta îmi aduce aminte de antologicul film cu Stan și Bran, în care, cei doi făceau contrabandă cu spaghete pe care le cumpărau din Franța și Anglia și le vindeau în… Italia, patria lor, a spaghetelor mult mai ieftine!
În legătură cu finanțistul Câciu, ce strident sună numele său, nume predestinat eșecului, sunt multe neclarități în trecutul său. Astfel știm că într-o perioadă în care Uniunea Europeană interziceau firma chinezească Huawei în licitația pentru 5 G, domnul Câciu primea peste 25000 de lei pentru articole care promovau respectiva firmă! Să nu uităm că Huawei a fost exclusă din motive de securitate națională, iar ministru Câciu face parte, culmea, din… CSAT, Consiliul Superior de Apărarea Țării!
De asemenea, tovarășul pesedist Câciu, înainte de a fi propus ministru de către Ciolacu, a încasta bani frumoși din consilierea pe care a făcut-o tocmai PSD-ului. Probabil că acum, Câciu, în noua sa calitate, va consilia și mai bine, cel puțin din punct de vedere… financiar, partidul susținător!
Vai ție ROMÂNIE dacă finanțele tale sunt pe mâna unui neica-nimeni precum ex Vosganian și actualul Căciu, și din nou mă repet, ce nume predestinat!
Vom trăi și noi, cândva, ca afară?
Este o întrebare la care este greu de răspuns și atunci voi apela la tradiționalul umor de rezistență românesc și anume la un banc celebru de pe vremea răposatului Ceașcă…
Se povestește că în timp ce erau la o vânătoare, Nixon, de Gaulle și Ceaușescu, cei trei s-au întâlnit cu însuși Dumnezeu care le-a promis că le va răspunde fiecăruia la câte-o întrebare:
– Doamne, în cât timp fiecare american va avea două mașini? – a întrebat Richard Nixon, președintele SUA.
– În maxim zece ani, fiule! – a răspuns Dumnezeu.
A venit rândul lui Charles de Gaulle:
– Doamne, în câți ani francezii pot să-și permit o casă de vacanță și o amantă?
– Aproape douăzeci de ani, fiule! – a venit răspunsul divin.
La rândul său, Nicolae Ceaușescu își face curaj, fiind ateu, și întreabă:
– Doamne, când vor fi fericiți românii?
La care, Dumnezeu își duce mâinile la ochi și începe să plângă sfâșietor, fără să se mai oprească…
un pamflet de George Hodorogea
