Mai lasă-ne, Gheorghe!
Lasă-neeee, lasă-neeee!
Acesta este editorialul de azi.
Silviu Popescu
Post Scriptum
Am cunoscut un ziarist antipatic, căruia Revoluția din 1989 i-a frânt idealurile și i-a ucis speranțele. E din două județe, ca orice animal ciudat, din care a fost alungat, rând pe rând, pentru foarte multe rele.
L-am văzut abandonând idealurile de stânga, pentru bani și asta a distrus ultima fărâmă de comunism, din mine. Nu voi înțelege niciodată, cum un om care a crezut în comunism și Ceaușescu, a devenit un scammer, ca alte sute de infractori vâlceni.
Îl știe o lume întreagă pentru modul expert de a-și bate joc de politicieni și de a le băga mâna în buzunare.
După treizeci de ani de conviețuire, sunt specialist în această subspecie de ziarist, cu pretenții de intelectual rafinat. Nu este un poet mare. Nu este un prozator, nici măcar, de mâna a doua. Nu este nici autor dramatic, are nevoie de un regizor, ca să îi rescrie textul piesei. În sfârșit, nu este nici ziarist mare. Dar ar fi putut fi, unul dintre cei mai mari.
Dacă ar fi avut caracter. Rămâne în istoria presei ca un pseudoziarist.
Băi, care ați comandat, băi, Revoluția?
Omul nostru, prietenul nostru, este bun de model pentru un roman.
Gheorghe este titlu de roman.
Acesta este titlul romanului meu. Păi, da, de ce l-aș da, gratuit, lui Mark ?
