La Brezoi, cele mai vechi urme de viață umană, descoperite pâna în prezent, datează din partea mai veche a primei epoci a fierului. În punctul „Valea lui Stan” s-a descoperit o necropolă cu morminte de incinerație în ciste (cutii), considerate de profesorul D. Berciu, unice în felul lor. Tot în apropierea acestui loc, în anul 1963, s-a descoperit o locuință din prima epocă a fierului de unde s-au cules mai multe fragmente ceramice.
În cea de-a doua etapă a fierului, teritoriul de astăzi al Brezoiului continuă să fie locuit de daci. O dovadă o constituie și moneda de aur cu legenda coson descoperită aici, datată în anul 43 î.e.n.
Istoricul D. Tudor în lucrarea sa „Oltenia Romană”, bazat pe cercetările lui Tocilescu, etc., afirma ca la Gura Lotrului – Brezoi a existat o stațiune romană și un turn de pază, acesta din urmă fiind spălat de apele Oltului în secolul al XIX-lea. În cercetările sale, Tocilescu a găsit aici o statuetă antică și o monedă romană. Desigur că unele săpături organizate ar putea găsi mai multe materiale arheologice în Văratica și în alte puncte de la Gura Lotrului.
O dovadă sigură a continuității neîntrerupte a societății omenești din epoca romană până astăzi o constituie documentul toponimic „La Troian” care apare în multe zapise de la sfârșitul secolului al XIV-lea ca un semn de hotar La Proieni – așa au denumit locul pe unde trece astăzi șoseaua cea mai nouă și podul de peste Lotru – Golotreni.
În istoriografie, multă vreme s-a discutat despre unele documente legate de prima mențiune a Loviștei și a râului Lotru. În acest context amintim actul de danie din 4 sept. 1389, prin care Mircea cel Batrân da Mănăstirii Cozia satul Jiblea, ale cărui hotare se întind până aproape de Gura – Lotrului (Documenta Historica, B. Țara Românească, vol.I, Bucuresti, 1966).
La începutul secolului al XVI-lea, un document de la Radu cel Mare vorbește clar de o populație așezată pe râul Lotru. Este vorba de Hrisovul din 20 ian. 1505 prin care domnul întărește Mănăstirii Cozia vama de la Genune (Câinenii de azi), în care se spune: ”Și Lotrenii care vor fi negustori și vor purta cumpărături din țara domniei mele sau de la unguri, toți lotrenii să plătească vama sfintei mănăstiri, pentru că acel om care nu va plăti vama sfintei mănăstiri și cât asta ceea ce se cuvine, pe un asemenea om astfel să știe că-l voi pune în țeapă la vad” (Documenta Rumaniae Historica, B, Țara Românească, vol II, București 1966, doc nr.30).
Cu toate restricțiile, schimburile comerciale cu Transilvania se dezvoltă continuu. Astfel, în anul 1549, un negustor din Brașov vinde la Brezoi o partidă de mărfuri, dusă într-un singur transport, în valoare de 1000 aspri. Condica de socoteli a localității Brașov a înregistrat numele Brezoiului, care este astfel menționat pentru prima dată într-un document scris (Radu Manolescu – Comerțul Țării Românești și Moldovei cu Brașovul, sec. XIV-XVI, București, editura științifică 1965).
Numele localității Brezoi se întâlnește și într-un hrisov din 4 dec. 1575 prin care se întărește dreptul de proprietate pentru „…Călin, Badea, Calinel și fiii lor din satul Călinești…care au cumpărat ocina și cu muntele și din apa Lotrului cu pești să-i aibă cu Brezoii și încă sunt cumpărate din zilele lui Radu-Voievod Călugarul).
Un alt document din vremea lui Mihai Viteazu ne dă importante detalii despre localitatea Brezoi. Este vorba de hrisovul din 14 iunie 1597 dat „lui Selvestru călugar de la Brezoi…care a dăruit Doabra…mănăstirii ce se cheama Cozia”.
Pentru secolul al XVI-lea există informații privind existența și exploatarea aurului în Munții Lotrului, mai întâi adunat din apa Lotrului prin spalăre, iar mai târziu prin deschiderea exploatării miniere din punctul Valea lui Stan.
După construirea Mănăstirii Cozia, ctitorită de Mircea cel Batrân, multă vreme între lotreni și călugării de la Cozia au existat relații pașnice de bună vecinătate. Au fost și perioade când lotrenii și călugării de la Cozia s-au certat din cauza lăcomiei călugărilor, care au intenționat să răpească lotrenilor moșia și libertatea transformându-i în șerbi și iobagi.
Un moment important din viața locuitorilor din Brezoi și a celorlalte sate de pe Valea Lotrului și a Oltului îl constituie construirea șoselei „Via Carolina” de pe Valea Oltului de către austrieci prin anii 1718-1721, când Oltenia s-a aflat sub stăpânirea Austriei. Prin construirea acestei artere de comunicație, care urma în general vechiul traseu al șoselei lui Traian, Valea Lotrului a fost scoasă de izolarea economică în care trăise multe veacuri și a intrat în circuitul economic al țării. Tot în această perioadă, la Gura Lotrului s-au construit case mari, respectiv un conac, de catre un domnitor austriac pe nume Schwantr-Nester.
După ce a încetat stăpânirea austriacă în Oltenia, șoseaua de pe Valea Oltului, nemaifiind îngrijită, a devenit impracticabilă, iar Brezoiul, Golotrenii și celelalte sate de pe Valea Lotrului au intrat din nou într-o stare de izolare economică ce a ținut până la pacea de la Adrianopole din 1829 când șoseaua de pe Olt a fost refăcută. Acum este semnalată aici apariția primelor joagare pentru exploatarea lemnului. Prima mențiune documentară de existența a unui joagăr în Brezoi este făcută de diaconul Socol într-un zapis din 1819. Alte joagăre apar dupa 1830: unul la Gura Lotrului construit de Ioan Bratovescu, altul la pârâul joagărului, încă unul la Lunca Ganei, două la Gura Păscoaia etc.
Tot în această perioadă (1830-1838) apare și prima școală în Brezoi. Învățământul s-a dezvoltat în continuare în funcție de activitatea economică a localității.
În 1864, Brezoiul devine comună.
Numărul joagărelor a crescut foarte mult la sfârșitul secolului al XIX-lea ducând la apariția unei mari întreprinderi forestiere și apariția unor societăți, ca: Societatea „Lotru” cu capital în cea mai mare parte străin, Societatea „Oltul”, înființată în 1913. Încetul cu încetul aceste societăți au ajuns să cumpere jumătate din vatra Brezoiului construind instalații forestiere și stabilind depozite de materiale. Pentru a pune capăt concurenței aprige pe care și-o făceau reciproc ambele societăți, acestea s-au unit în anul 1921 într-o întreprindere nouă „Carpatina”.
În timpul războiului de independență din 1877 la Brezoi, se construiesc, sub îndrumarea inginerului Nedeleanu, pontoanele podului de peste Dunăre, necesare trecerii armatei române. Acestea au fost transportate prin plutire de la Brezoi. Marele Stat Major al armatei române a mulțumit oficial celor ce au contribuit la aceste lucrări, recunoscându-se străduința lucrătorilor de la Brezoi pentru a le construi cât mai repede. Oamenii au contribuit și cu sume importante pentru înzestrarea armatei române. Cea mai mare contribuție au avut-o locuitorii Brezoiului mobilizați, care au participat direct la campanie, trei dintre aceștia, Andrei Vasile, Nicolae Tufiș și Gheorghe Beleuja, murind pe câmpul de luptă.
În secolul al XIX-lea Brezoiul era un sat de moșneni care trăiau în obște. Conducerea obștei avea dreptul de judecată.
Administrativ, Brezoiul aparține de plaiul Loviștea până în secolul al XIX-lea. Plăieșii din Brezoi aveau în pază munții de la nord de Lotru.
Evenimentele politice și sociale ce au avut loc la nivel național în secolul al XX-lea au afectat și viata brezoienilor.
În anul 1900 se construiește spitalul actual, începe exploatarea micii și a feldspatului pe Valea Lotrului, iar în anul 1904 se înființeaza Școala cu clasele I-IV Nr.1, ca școală privată.
În anul 1908, la Brezoi este fixată reședința plășii „Muntele” și se înființează judecătoria Brezoi, apare o secție și în post de jandarmi, iar în anul 1914 funcționează un suboficiu al Casei Asigurărilor Centrale.
În timpul primului război mondial, 1916-1918, localitatea Brezoi a fost sub ocupația trupelor străine, aici existând un lagăr de prizonieri iar locuitorii Brezoiului fiind supuși uneori unor tratamente inumane.
Greva generală din România din anul 1920 a afectat și Brezoiul. Au loc puternice frământari pentru satisfacerea unor revendicări economice și politice.
În anul 1922, în prezența autorităților locale în frunte cu primarul Ion Bardașu, a fost așezată piatra de fundament a monumentului „Eroilor de la Olt”, o adevarată cronică a neamului românesc, săpată în piatră și marmură.
Societatea culturală „Unirea” din Brezoi a fost înființată în anul 1922, iar Societatea „Carpatina” construiește în anul 1924 actuala clădire a Școlii cu clasele I-IV Nr.1. Pe Lotru se instalează în 1925 o turbină de 232 CP pentru alimentarea fabricii cu energie electrică. De menționat că între anii 1924-1956 a funcționat la Brezoi Judecătoria Rurală.
În anul 1938 Brezoiul trece din punct de vedere administrativ de județul Vâlcea, plaiul Cozia, principala ocupație a locuitorilor fiind creșterea animalelor.
În timpul celui de-al doilea război mondial locuitorii Brezoiului, cu posibilitătile mici pe care le aveau au dat pentru soldații de pe front, peste 1000 kg de alimente și îmbrăcăminte. Mulți brezoieni au participat la luptele date pentru apărarea patriei, 37 dintre ei căzând la datorie pe câmpul de luptă. Numele acestora a fost dăltuit în marmură pe monumentul destinat „Eroilor de la Olt”.
În perioada comunistă, datorită marilor lucrări la hidrocentralele de pe Lotru, așezările umane de pe Valea Lotrului au cunoscut o dezvoltare mai mare prin accesul la marile căi de comunicație prin modernizarea șoselei care leagă Valea Oltului de bazinul Petroșani.
Curierul de Râmnic
