În monologurile pasionante ale doctorului, un loc de suflet îi revenea orașului natal, unde își petrecuse la începutul secolului anii primei tinereți, pe strada Știrbei Vodă, într-o locuință pe care, din păcate, nu mi-o amintesc, în preajma brutăriei cu ademenitoare arome de pâine proaspăt scoasă din cuptor și nu departe de casa „Anton Pann”, momente în care figura i se lumina și glasul îi căpăta nuanțele molatice-sfioase ale unui îndrăgostit care-i împărtășește iubitei sentimentele, în timp ce degusta o sorbitură din vișinata foarte slab alcoolizată, preparată după rețete proprii de surori, cu care mă trata de fiecaredată, servită în cuoe mici dintr-o colecție de cristaluri fine preluată, după mărturisirea lui, de la bunici și mă privea atent, aș zice cu suspiciune, să vadă dacă-i urmăresc fidel aserțiunile.
Retorica vâlceană a doctorului, al cărui farmec e greu de reprodus, se susținea pe o memorie fabuloasă, cu ajutorul căreia un istoric al moravurilor ar fi putut cu ușurință recosntitui în detalii viața cotidiană a trăitorilor acestei urbe la începutul secolului 20, cu bucuriile și suferințele și obiceiurile și năravurile acestora, bătrânul cunoscând nu numai pe proprietarii caselor de pe Știrbei Vodă sau de pe Bulevard, Traian și Praporgescu dar și cancanurile care circulau în epocă, intimitatea îndoielnică din sânul unor familii onorabile, trădările și pasiunile nelegitime, extravaganta comportare a fetelor nemăritate, trecute de vârsta primelor amoruri, răpirea fecioarelor de negustori de către tineri sublocoteneți recent sosiți în garnizoană, își amintea de prețurile mărfurilor de pe piață („cu trei bănuți puteai mânca o pâine”), de numele copiilor ce se înecau în fiecare an în Olt, de fastuoasele căsătorii din lumea „bună”, de baluri și petreceri, de nașteri și decese, de vâlva marilor procese la Tribunal, de ași ai barei, de doctori și profesori cu micile lor vicii, într-un cuvânt era o adevărată enciclopedie vie, un aide-memoire pentru eventualii amatori de curiozități mondene, de galanterii, înât dacă l-aș înregistrat pe bandă (se împotrivea cu obstinație oricărei „reproduceri” din motive lesne de înțeles la un vârstnic care fusese martor al atâtor monstrupzități), aș fi putut încondeia un hronic amănunțit al Râmnicului în zorii veacului al 20-lea.
Descinderile mele în gasoniera aerisită, luminoasă din Drumul Taberei, păstrând mirozma unei epoci revolute, unde eram primit invariabil cu amintita cupă de cristal cu vișinată și o ceșscă de cafea stătută, dulce, făcută cu o oră înainte chiar de dânsul, constituia prilej de mare bucurie pentru bătrânul solitar, care făcea demersuri ademenitoare să mă mai rețină „încă cinci minute” (ce se prelungeau cu mult peste o oră), arătându-mi ediții princeps, cărți rare ce-i împodobeau biblioteca (împuținată cu vermea, în urma „atențiilor” cu care își onora confrații care se îngrijeau de sănătatea lui tot mai precară), sau literatură frațuzească în vogă în perioada interbelică, adusă în țară în vremea episodului parizian, sau povestindu-mi anecdote despre bunicul său din partea mamei, Oprea Dumitrescu, iscusit editor și tipograf în jumătatea a doua a veacului al 19-lea, căsătorit cu văduva lui Anton Pann, sosiți în Râmnic, tineri fiind, după petrecerea din viață a autorului Poveștii vorbei și aducând cu ei uneltele tipografiei cu care poetul își tipărise cărțile, multe la număr, în răstimpul ultimilor ani ai vieții.
Știind că mă interesează „subiectul”, bătrânul întârzia cu o șiretenie inocent disimulată nararea, se repeta, relua cu voluptate scene „de familie”, mă întreba dacă mai vreau „un pic” de vișinată, folosea stângaci toate mijloacele de persuasiune, încât cu vremea, căpătasem un soi de simpatie pentru Oprea, de altminteri om de ispravă, ce a adus un aer înviorător, de toată lauda, în puținătatea faprelor de artă tipografică ale Râmnicului.
Constantin Mateescu – „Râmnicul uitat”
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (1)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (2)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (3)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (4)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (5)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (6)
Râmnicul uitat – Strada Știrbei Vodă (7)
