Prefectul județului Vâlcea a pus în vedere primarului orașului Râmnic, prin adresa nr. 412/1876, să se reglementeze nomenclatorul străzilor, precum și numerotarea caselor, așa cum se găsea în toate orașele țării.
În sesiunea Consiliului Administrativ al Urbei Râmnicului-Vâlcea din 23 februarie 1876, având în vedere lucrările anterioare, se deliberează și se decide în această privință.
Străzile acestui oraș vor purta în viitor, după împărțirea lor pe culori, denumirile următoare:
Culoarea roșie
Strada Traianu, Băilor, Buda, Ocnei, Licurei, Vlădești, Inătești, Bisericii, Episcopiei, Mihai Bravu, Capelei, Toți Sfinții, Munteanu, Furnica, Cetățuia, Priba.
Culoarea albastră
Strada Mircea Vodă, Oltului, Tabacilor, Bulivardului, Brutarilor, Poștei, Basarab, Sfântu Dimitrie, Ostroveni, Măcelarilor.
Pentru cunoașterea denumirii străzii, se vor confecționa tăblițe de tinichea de dimensiunile menționate și vopsite în culoarea sectorului.
Primarul desemna un funcționar însoțit de un comisar polițienesc, care făcea operațiunea de numărătoare a caselor după instrucțiunile Ministerului de Interne nr. 511 din anul 1859 și se înființează câte o tăbliță pentru fiecare casă. Pe tăblițele de tinichea vopsite în culorile în care se găsea strada, pe care se afla situată fiecare casă, se scria și numărul casei. Valoarea tăblițelor, după ultima licitație, va fi suportată de proprietarii imobilelor.
Lucrarea ce urma să fie efectuată, cu ocazia denumirii străzilor și a numerelor de case, primăria a scos-o la licitație, fiind câștigată de Ion Issak. Antreprenorul se obliga ca numerele de stradă și numerele de casă să le scrie pe tablă de fier, folosind vopseaua de ulei, fondul fiind alb și scrisul negru. Pentru instituții, plăcile erau prevăzute de un metru pe 0,40 metri.
In 1879, o personalitate a orașului, Constantin M. Bărcan, dispunând de o cultură aparte și folosind o bibliografie aleasă, întocmește o documentație cu numirea străzilor și cu povestea istoriei locale, legată de fiecare stradă. Unele propuneri cu numele unor străzi sunt însușite de Consiliul orașului care, cu prima ocazie, le-a legiferat.
„Proiect de numirea străzilor din Urbea Râmnicu Vâlcea, conform cu povestea istoriei locale.
Strada care începe înainte de Crucea Mișeilor și trece în Râmnic peste podul de lemn al râului Râmnicului, continuă prin mijlocul orașului spre Călimănești, este numită strada «Traian».
Argumente. Orice geografie consultată spune că marca districtului Vâlcea este un poștalion, ca emblemă pentru vechiul drum al romanilor, străbunii noștri, care venea pe malul Oltului de la Dunăre și mergea peste munți în Transilvania la Sarmisegetuza, care era capitala Daciei. Sibiul în direcția acestei străzi a fost în memoria marelui Traian, al cărei suvenire trebuie conservată să știm cine suntem.
Strada care începe dinspre podul de fier de la Oltul și trece prin oraș mergând spre Olănești se numește «Tudor Vladimirescu».
Argumente. Din acea direcție a venit slugerul Tudor Vladimirescu din București în Oltenia, când a început răscoala pentru izgonirea fanarioților de la tronul României, pe acea direcție au tras o parte din panduri, după uciderea domnului lor la Târgoviște și chiar pe acest drum s-au întors fugind din Oltenia capii mafrorilor (miliția sacră grecească) învinși de turci și s-au baricadat în Sf. Mănăstire a Argeșului.
Cu evenimentele lui T.Vladimirescu se începe într-un mod pozitiv renașterea României și redobândirea drepturilor naționale (vezi Istoria lui Tudor Vladimirescu și Ipsilanți, tradusă din grecește de G. M. Georgescu și imprimată de D. Fotino).
Strada care începe de lângă hanul domnului Nițu Temelie sau în str. T. Vladimirescu și trece prin piață, merge înainte pe lângă casa răposatului Zugrăvescu pe lângă Prefectură până în dreptul Episcopiei, unde dă în strada Traian, se numește Strada «Brâncoveanu Vodă».
Argumente. Domnitorul C. Brâncoveanu, făcând călătorie spre Sibiu pe când emiratele turcești și tătare mergeau către austrieci, îi plăcu locul unde este Biserica Maica Domnului și mai pe urmă zidi acel sfânt locaș, făcându-i și întăriri de apărare în timpul de război. Apoi, acest mare domnitor martir, cu această viață și familie a fost îngropat la Constantinopol. Acest ultim Basarab avea o deosebită dragoste pentru districtul Vâlcea. El a zidit în piatră Mănăstirea Mamulu, care până aici era de lemn, făcută de familia eroică a Buzeștilor. Repară mai multe biserici: Bistrița, Cozia și apoi construiește frumoasa Mănăstire Hurezu, unde-i plăcea să petreacă verile, precum și Biserica Domnească de la Salinele-Ocnele Mari, prin care dovedea amorul său de patrie. (Vezi Istoria Țării Românești găsită la Chișinău și manuscrisă la Mănăstirea Șerbănești publicată în editura Ioanid. Vezi voiajul Mitropolitului Neofit publicat în ziarul Biserica Ortodoxă Română).
Școala de fete din Râmnic poartă numele lui C. Brâncoveanu.
Strada care începe de la Râul Râmnic de lângă casa doamnei Tetoianu și merge înainte pe lângă casa d.lui Grigore Vlădescu și pe la spatele școlii primare de băieți, oprindu-se în dreptul Episcopiei în strada Traian, merită a se numi strada «Radu Negru».
Argumente. Schitul Inătești, care acum este proprietate particulară, vine drept în fața acestei străzi Inătești fondată de Radu-Negru Basarab, părintele lui Mircea cel Mare și mai în urmă acest schit a fost închinat bisericii fondat de Radu Negru în apropiere de Mănăstirea Cozia. Acest schit pe atunci avea dăruite proprietăți mari prin împrejurimi și via lui Costea Neamțului dată boerului Buda.
Strada care începe din strada T. Vladimirescu de lângă casa domnului Gheorghiță Marinescu trece pe lângă Capela de Nord a bulevardului, merge înainte pe lângă casa domnilor Gheorghe și Costache Roșianu, pășește strada Brâncoveanu între casieria județului și casa domnului P. Constandinescu, oprindu-se în strada Troian, numindu-se «Radu de la Afumați».
Argumente. Acest bun domn fiind prigonit din partea boierilor Craioveni prin intrigile străinilor, care nu vedeau cu ochi buni orice stabilitate în România, pentru a-și scăpa viața în fugă, venind la Rm. Vâlcea împreună cu fiul său Vlad Vodă, baricadați în zidurile Episcopiei, apoi trădați fiind, se zice de călugări, voind să meargă mai departe spre munți, însă în apropierea bisericii Cătățuia i-a ajuns criminalii boierii, Pârvu și Drăgan, deciși să-i piardă. Dar, Radu și fiul său, crezând că vor scăpa intrară în acea biserică, fiind sărbătoare și pieiră tăiați înaintea altarului pe când se oficia liturghia în anul 1529.
Strada care începe din piață de lângă casa domnului Ghiță Baicescu și prăvălia domnului Niță Tomescu peste strada Traian la prăvălia domnului Nicolaie Ioan, mergând înainte spre Zăvoiu până în dreptul casei Hrisescu, trebuie să poarte numele de strada «Pătrașcu Vodă».
Argumente. Familia lui Mihai Bravu are multe suveniri prin județul Vâlcea și Râmnic. Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazu, a zidit biserica Cuvioasa Paraschiva și murind înainte de a o vedea zugrăvită, o termină însuși fiul său Mihai. Acesta o înzestrează cu mai multe venituri și proprietăți. Vezi actele de fondare ale acestui Sfânt lăcaș de cult.
Strada care începe de la casa domnului Matache Temelie și spatele prăvăliei domnului Eitel și merge la Valea spre Olt, oprindu-se în strada Radu de la Afumați a se numi strada «Frații Buzești».
Argumente. Frații Buzești, Radu și Preda au fost marii generali ai lui Mihai Viteazu.
Strada care începe din capul de nord al Bulevardului și merge pe lângă spițărie și Tribunal, oprindu-se în strada Radu Negru, merită a se numi «Radu cel Mare».
Argumente. Radu cel Mare a zidit Episcopia Râmnicului. Valoarea episcopiei este clasată pe locul II după Mitropolie, datorită activității pe care au desfășurat-o episcopii.
Strada care începe peste drum de casa d.lui Nae Pană din strada Radu de la Afumați și merge spre nord până în strada Brâncoveanu Vodă, trece pe lângă curtea casei actuală a domnului Mache Vladimirescu pășește și strada Traian, apoi se oprește în strada Radu Negru în dreptul casei de peste acest drum a domnului Tache Georgescu, merită numele de strada «Doamna Stanca».
Argumente. Doamna Stanca a fost soția lui Mihai Viteazu. Ea este îngropată la Episcopia din Rm. Vâlcea.
Strada care începe lângă casa domnului Al. Hrisescu din strada Pătrașcu Vodă și merge pe sub dealul Capela spre Episcopie, oprindu-se în strada Radu Negru, merită a se numi strada «Episcopul Calinic».
Argumente. A fost unul dintre cei mai mari prelați ai Episcopiei de Râmnic.
Strada care începe de la casele domnului Gheorghiță Marinescu și merge spre Râul Râmnic care trece râul peste un podeț să se numească «Aulian»”.
Sursa: Revista “Studii vâlcene”
Mihaela Iliescu
Articolul integral poate fi citit la http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1782-r%C3%A2mnicu-v%C3%A2lcea-uli%C8%9Be-%C8%99i-str%C4%83zi-sec-al-xix-lea.html?fbclid=IwAR3UHADWsJVEgFQ-WoYnCcMzTGyqnzas7l-US3Nr8YeG1YA-CmtZuTkW7co
