Râmnicul uitat: Casa Ștefănescu

806 0

“Traversând bulevardul Tudor Vladimirescu, pe stânga și pe dreapta existau două construcții deosebite. Pe stânga apărea o adevărată bijuterie a vechii arhitecturi râmnicene.

Fațada acestui mic palat era orientată către strada General Praporgescu, intrarea făcându-se sub un portal cu o delicată broderie metalică. În față avea o grădină cu alei, cu un bazin cu apă cristalină în care înotau numeroase specii de peștișori, cu feluriți arbori ornamentali și cu o mare varietate de flori deosebite, toate la un loc conferind un aspect inedit acestui parc mic, dar splendid. Construcția care a fost concepută în arhitectura neoromânească, având parterul sub forma unui plan dreptunghiular, rivaliza cu cele mai somptuase construcții din marile orașe ale țării. Ulterior, după demolarea ei, pe locul acestei construcții deosebite s-a construit Prefectura.” – Titi Mihail Gherghina – “Imagini cu parfum de epocă din Râmnicul de altădată”

Casa Ştefănescu se afla în locul în care avea să se construiască mai târziu “Județeana de Partid”.

Acolo se desfășurau întâlniri ale politicienilor anilor ’20-’30, domnul Gogu Ștefănescu, proprietarul acestui mic palat, fiind și primar al Râmnicului între 1922-1927, cu întreruperi. În timpul mandatului său au fost executate lucrări la Oborul săptămânal (peste podul Vinerii Mari) și pe platforma Halei de comerț. Același Gogu Ștefănescu a condus o perioadă “SocietateaCarpatina” din Brezoi, în vremea aceea una dintre celemai mari întreprinderi forestiere ale țării. Arhivele au păstrat spre amintire date concrete care impresionează doar ținând cont de productivitatea vechilor “joagăre”: în 1925 “Carpatina” a exploatat 200.000 mc de lemn, din care s-au produs 105.000 metri cubi de cherestea.

Jumătate din producție era comercializată pe piața externă ( Bulgaria, Ungaria, Palestina, Cipru, Grecia, Siria, Egipt, Franța, Anglia, Germania).

Mai târziu, domnul Gogu Ștefănescu se afla în fruntea asociației “Amicii Seminarului”, creată pentru a da glas voinței vâlcenilor ce protestau împotriva deciziei de desființare a Seminarului teologic în anul 1939.

 

Curierul de Râmnic

Articole asemănătoare

Râmnicul uitat: Capela

Postat de - 9 octombrie, 2020 0
FacebookTwitter“Capela. Așa se numește dealul care se ridică la partea de apus a Râmnicului ca prelungire a tăpșanului tărăgănat, pe…

Râmnicul uitat: Episcopia

Postat de - 11 octombrie, 2020 0
FacebookTwitterÎn drumul nostru printre amintiri poposim pentru un moment la Episcopia Râmnicului, locul unde și în vremuri întunecate vâlcenii primeau…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *