Stațiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului. Este străbătută de valea râului Olăneşti deschisă înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce determină pătrunderea razelor solare toată ziua. Este aşezat la o altitudine de 450 m.
Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca și varietatea compoziției și a concentrației apelor minerale. În stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje și miniere (puțuri și galerii). Un număr de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cura internă sunt necaptate. Două izvoare minerale și patru sonde cu apă minerală sunt folosite pentru cura externă (balneație).
În stațiunea Băile Olanești se pot trata:
– boli ale aparatului digestiv și ale glandelor anexe ( enterocolite cronice, gastrite cronice, sechele ale stomacului operat, ulcerul gastro-duodenal);
– afecțiuni digestive ( afecțiuni inflamatorii cronice ale intestinului, colicista cronică necalculoasă, dischinezii, litiaze biliare, pancreatite, steatoză hepatică diabetică);
– boli de nutriție și metabolism ( diabetul zaharat, dislipidemie, guta, hiperuricemiile, obezitatea); afecțiuni cronice ale rinichilor ( litiaze renale, pielite, cistite, pielocistite);
– boli profesionale (intoxicații cronice cu metale grele: plumb, mercur, arsen);
– afecțiuni respiratorii (astm bronșic, bronșită cronică asmatiformă, rinosinuzite cronice alergice netuberculoase);
– afecțiuni cardiovasculare
– arteriopatii periferice
Denumirea localității.
Tradiția orală transmisă de la o generație la alta ne spune că dacii și apoi romanii utilizau efectul terapeutic al izvoarelor minerale de pe valea râului Olănești, ape captate prin intermediul unor conducte confecționate din „olane” (tub din argilă ars în cuptor). Altă legendă ne îndreaptă spre un anume personaj numit „Olai”, un conducător venit din Ardeal care primește acceptul domnitorului valah de atunci spre a se așeza și stăpâni moșia de pe malul râului. De la numele acestui proprietar s-ar trage neamul Olăneștilor.
Familia boierească a Olăneștilor apare menționată documentar la sfârșitul secolului al XVI-lea, atunci când un anume Vlad Logofătul din Olănești se judecă pentru o moșie în zonă. Urmașii acestui boier vor îndeplini diverse funcții administrative, cele mai dese fiind însă cele de „logofăt” – grămătic la curtea domnească. Se bănuiește chiar că un descendent al Olăneștilor a scris o parte din cronica Țării Românești. Boieri cunoscători de carte, învățați, buni administratori financiari, Olăneștii au ocupat permanent ranguri boierești importante în administrația Țării Românești.
Scurt istoric.
Cel care pune bazele stațiunii în prima jumătate a veacului al XIX-lea este boierul Toma Olănescu, subocârmuitor al plaiului Cozia și proprietar al moșiei Olăneștilor. Boierii refugiați din Oltenia pe moșia Olănești din cauza mișcării revoluționare a lui Tudor Vladimirescu răspândesc vestea apelor miraculoase existente în acest areal geografic.
Actul de naștere al unei stațiuni balneoclimaterice este considerat primul buletin de analiză chimică a apelor, moment înregistrat în Olănești în anul 1830. Binefacerile apelor de tratament de la Olănești au fost folosite de Serviciul Sanitar Militar zeci de ani. Toma Olănescu a construit mai multe clădiri prevăzute cu camere de baie pentru militarii bolnavi, primind de la Stat o sumă de bani. În 1851 apare unul din primele afișe publicitare din Țara Românească pentru promovarea izvoarelor minerale de la Olănești.
Dr. Carol Davila, ajuns șef al Serviciului Sanitar, dispune în 1863 sistematizarea și modernizarea exploatărilor apelor minerale pentru o mai bună valorificare și promovare a stațiunilor românești. Medalia de Aur câștigată de apa minerală trimisă de la Olănești la Expoziția Internațională de la Viena din 1873 va conduce către recunoașterea potențialului de tratament al stațiunilor românești.
Distruse de o inundație catastrofală în 1895, băile vor renaște sub „bagheta” unui nou proprietar, ieșind definitiv de sub posesia familiei Olănescu. Timp de 10 ani au loc lucrări de refacere, se captează mai multe izvoare, se amenajează drumul spre nou descoperitul Izvor 24, se construiesc poduri și podețe peste râul Olănești, este ridicat Stabilimentul pentru băi cu 60 de cabine, dar și alte vile și hoteluri.
După Primul Război Mondial proprietari ai stațiunii și izvoarelor devin Banca Marmorosch-Bank și Banca de Scont a României. Cele două instituții bancare înființează în 1925 societatea pe acțiuni „Olănești S. A. ” Stațiunea cunoaște o dezvoltare rapidă în perioada interbelică, se construiește mult, se amenajează izvoarele și drumurile de acces.
Al Doilea Război Mondial aduce un val de soldați la tratament, iar după 1947 un val de naționalizări. Stațiunea trece în patrimoniul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, iar în 1950 Băile Olănești primesc statutul de oraș. După 1994 izvoarele de la olănești ajung în proprietatea unei firme private.
Obiective turistice în Băile Olănești
Stațiunea balneoclimaterică este cunoscută pentru apele de tratament. Însă, vizitatorul sau pacientul sosit în Băile Olănești are la dispoziție câteva obiective interesante care îi pot oferi satisfacții, în funcție de domeniul de interes. Vom enumera câteva puncte de atracție:
Lacurile cu nuferi. O plimbare până în acest parc natural face parte din programul oricărei persoane venite la Olănești. Este vorba despre două „lacuri” de dimensiuni modeste, despărțite de aleea betonată, pe malul cărora există câte o singură bancă. Pe oglinda apei fiecăruia plutesc nuferi, în stânga galbeni, în dreapta albi. La circa 200 m distanță se află Sanatoriul Olănești, fost „1 Mai”, azi secție exterioară a Spitalului Elias din București.
Bisericile orașului. Cel mai vechi lăcaș din perimetrul central este fără îndoială biserica de lemn cunoscută sub numele Biserica lui Horea. Lăcașul de cult poartă hramul „Sf. Pantelimon” și datează din 1746. Odiseea monumentului religios începe în Albac, unde a fost înălțat inițial, continuă cu strămutarea din 1907 pe domeniul Brătienilor de la Florica și se încheie cu aducerea la Olănești în anul 1954. Valoarea artistică și arhitecturală este deosebită, iar spusele conform cărora Horea ar fi învățat carte în pridvorul acestei biserici de lemn sporesc aura lăcașului de cult.. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită după evenimentele din 1989 și este situată pe str. Livadia, în apropierea Primăriei orașului.
Aleea Izvoarelor. Pe parcursul a circa 1 km există o alee pietonală/auto care trece pe lângă principalele izvoare minerale ale stațiunii și constituie plimbarea zilnică a sutelor de pacienți, dar și a vizitatorilor dornici de relaxare. Situată integral sub umbra copacilor, însoțind cursul râului Olănești, aleea pavată cu „biscuiți” e prevăzută din loc în loc cu bănci pentru popas. De-a lungul plimbării descoperim Cascada și Podul de lemn peste râu, iar în apropiere plaja improvizată pe malul râului Olănești (pe vremuri malul era apărat de stabilopozi în zona plajei).
La scurtă distanță de la intrare pe Aleea Izvoarelor vedem o serie de trepte care urcă pe versant, iar printre crengile arborilor zărim coroana crenelată a unui turn. Castelul-Turn e construit înainte de anul 1935 de către dr. Abram Hönig (Hoenig), director al Sanatoriului Olănești (căsătorit cu fiica ministrului de interne, Arthur Văitoianu). De origine evreiască, doctorul a obținut cetățenia română în 1911. Având în vedere apropierea războiului mondial și persecuțiile asupra populației evreiești se spune că dr. Hönig a construit micul castel pentru Casa Regală a României, dorind astfel să scape de prigoana germană. Turnul cilindric este compus dintr-un living la parter, două camere de oaspeți la etaj și o terasă deschisă la ultimul nivel. După naționalizare castelul-turn a intrat în posesia Bisericii Ortodoxe, aici fiind găzduit de câteva ori Patriarhul Justinian Marina. Actualmente este proprietate privată, găzduind un bar la parter și o terasă exterioară.
Alte locuri istorice. Pe lângă clădirile vechi care s-au păstrat în orașul-stațiune mai există câteva locuri istorice care au supraviețuit peste timp. Pe malul stâng s-au construit clădiri și vile pentru cazare, printre care se numără și Stabilimentul băilor – o clădire în stil românesc, termintă în 1910, prevăzută cu 60 de cabine cu una sau două băi îmbrăcate în faianță, saloane pentru hidroterapie, cabinete medicale, birouri pentru administrație. Din păcate un incendiu la mistuit în mare parte în anul 2012. Acum se mai văd doar clădirile tehnice și coșul de cărămidă al fostei uzine termice/electrice, construite în perioada interbelică.
Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din tara care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura: factorul climatic si topoclimatic local, si factorul hidromineral constituit din apele minerale.
(Sursa: Băile Olănești- repere turistice)
Corina Enache
