După ce l-a ratat complet înaintea turului întâi al alegerilor prezidențiale, toată mass-media „main stream” a trecut în extrema opusă și inundă opinia publică cu știri despre Călin Georgescu. Las la o parte că gestul elementar din partea presei ar fi fost acela de a-și turna cenușă în cap și de a recunoaște că, mult prea ocupată cu îndeplinirea bănoaselor contracte de publicitate de la partide ori cu agendele proprii, nu a avut habar de un candidat care a obținut peste două milioane de voturi. Dar după ce că nu face nici măcar acest gest de minimă decență, se mai și duce în extrema opusă și asaltează acum publicul cu știri dintre cele mai diverse despre câștigătorul turului întâi al alegerilor din 24 noiembrie. Cei mai mulți dintre jurnaliști, animați de un mult prea întârziat sentiment justițiar de salvare națională, încearcă pe orice cale și prin tot soiul de tehnici de manipulare să-l scoată într-o lumină cât mai proastă pe candidatul apărut ca din neant în lumina reflectoarelor.
Se repetă obsesiv ce a spus, ce a făcut, pe cine a lăudat, ce a spus nevasta, cu cine este prieten fiul, ce calificări are ș.a.m.d. într-o spirală (alta decât cea a tăcerii care i-a ascuns accederea în topul preferințelor românilor) parcă fără sfârșit. Și care, chiar dacă nu asta a fost intenția protagoniștilor ei, nu face altceva decât să îi aducă publicitate lui Călin Georgescu, ale cărui idei (pe gustul unei destul de mari parți a românilor) ies acum din bula Tik-Tok și ajung, prin intermediul main-stream media, la un număr și mai mare de votanți. Care va fi rezultatul? Călin Georgescu va aduna pe 8 decembrie un număr și mai mare de voturi, nu doar datorită atragerii electoratului suveranist de la AUR și SOS, precum și a unui segment (destul de mare) al votanților PSD, dar și a unora dintre cei aproape 48% dintre românii care nu s-au prezentat la vot și care nu auziseră, până acum, de el.
Nu știu cine va ieși președintele României pe 8 decembrie. Și aproape că nu mai mi se pare atât de important: din fericire, suntem o republică semi-prezidențială, cu puteri oarecum limitate ale președintelui. Ce este însă mai trist este faptul că, la acest moment, constat că nu mai am nicio sursă credibilă de informare și că nu mai pot conta pe nimeni care să îmi spună ce se întâmplă în afara lumii pe care o percep cu ochii și urechile mele.
După fenomenul „Călin Georgescu – 24 noiembrie”, mass-media a încetat să mai fie un canal credibil de transmis informații, instituțiile de sondare a opiniei publice sunt niște acronime pompoase sub care funcționează adunături de incompetenți, iar rețelele sociale se dovedesc a fi mai viciate ca oricând. Primul semn de alarmă apăruse după alegerile pentru președintele Statelor Unite, când aceeași main-stream media și sondorii opiniei publice o dădeau câștigătoare a scrutinului pe Kamala Harris, pentru ca după închiderea urnelor să se înregistreze în contul lui Donald Trump una dintre cele mai zdrobitoare victorii republicane din istoria SUA. Așa că nu ar trebui să mă mai mir de prestația oarbă a presei românești.
Pur și simplu ceea ce simt, ca și consumator de presă și ca fost jurnalist, este dezamăgire și sentimentul că, de acum înainte, într-o lume în care informația este din ce în ce mai importantă, sunt complet handicapat.
Daniel Ionescu
