Globalizarea Firmei și Mediul Social al Ţării-Gazdă

33 0

– EFECTE ASUPRA PIEŢEI MUNCII

Globalizarea economiei nu poate să rămână fără efecte notabile asupra pieţei forţei de muncă. Studiile întreprinse în acest sens arată că schimbările produse la nivelul forţei de muncă, chiar dacă sunt mai puţin intense decât cele corespunzătoare fluxurilor economice internaţionale, nu sunt neglijabile.

Tendinţa de liberalizare a forţei de muncă creează noi fluxuri internaţionale ale acesteia. În cadrul societăţilor multinaţionale calificarea personalului, formarea şi dezvoltarea acestuia constituie cheia succesului. Dezvoltarea abilităţilor şi performanţelor personalului constituie obiectul unor preocupări continue ale marilor întreprinderi, unde se organizează cursuri de instruire, seminarii sau vizite de informare.

Interesant este faptul că la multe societăţi multinaţionale responsabilitatea pregătirii personalului managerial de vârf sau a persoanelor potenţiale care pot ocupa aceste poziţii este asumata de către organizaţia mamă, în timp ce pregătirea celorlalţi angajaţi are loc la nivel descentralizat, responsabilitatea fiind translatată la nivelul întreprinderilor din ţara unde aceştia activează. MTN-urile sunt adeseori percepute ca fiind dăunătoare forţei de muncă.

Capacitatea lor de a organiza producţia la nivel transnaţional sporeşte, se spune, puterea corporatistă în comparaţie cu puterea muncitorilor, exercitând o presiune descendentă asupra salariilor şi condiţiilor de muncă. Dincolo de aceasta, MTNurile pot transfera tehnologie în străinătate, astfel încât locurile de muncă de calificare superioară sunt pierdute în favoarea ţărilor cu salarii mici şi, prin urmare, muncitorii din economiile avansate îşi însuşesc mai puţin din câştigul material al inovaţiei tehnologice .

Cu toate acestea, date atât din ţările OCDE, cât şi din ţările în curs de dezvoltare indică faptul că MTN-urile plătesc salarii peste medie – deşi, dacă alţi factori sunt ţinuţi sub control, nu este evident că acest lucru este semnificativ.

MTNurile sunt adesea criticate pentru că oferă salarii şi condiţii proaste în unele industrii, în special în cele de confecţii şi de încălţăminte. În unele cazuri, dar nicidecum în toate, salariile şi condiţiile sunt comparabile cu cele din firmele interne, în general, cazurile în care s-au raportat cele mai proaste salarii şi condiţii nu vizează filiale ale MTN-urilor, ci firme interne din ţările în curs de dezvoltare care produc sub contract cu MTN-urile .

Transferarea producţiei pentru a culege beneficiile salariilor reduse este evidentă în special în sectoare precum confecţiile, încălţămintea şi articolele sportive; în perioada postbelică, MTN-urile nu numai că au transferat producţia în aceste sectoare dinspre ţările OCDE înspre economiile în curs de dezvoltare, dar au coborât-o şi mai mult pe scara salariilor, dinspre ţări cu venit mediu înspre ţări cu venit redus. Recent, această presiune a devenit mai răspândită MTN-urile vest-europene au concediat muncitori în ţările de origine, în timp ce-şi extindeau forţa de muncă şi activităţile în ţări cu salarii mai reduse; de exemplu, în anii ’90, producătorii elveţiano-suedezi ABB au redus 59.000 de locuri de muncă în Europa de Vest şi în America de Nord, în timp ce ofereau 56.000 în alte părţi, în principal în Asia şi Europa de Est. J. Hatzius a descoperit că fluxurile IED înspre şi dinspre Marea Britanie şi Germania şi dinspre Suedia au devenit mai sensibile la cheltuielile cu forţa de muncă, sugerând că este mai uşor acum pentru multinaţionale să organizeze producţia în străinătate ca reacţie la aceste costuri. Cheltuielile cu forţa de muncă nu implică doar salariile, ci şi cheltuieli de angajare, inclusiv contribuţiile angajatorilor la asigurările sociale. În ţările afectate, presiunea descendentă asupra acestora din urmă implică fie prestări sociale în scădere, fie transferul unei părţi mai mari din povară asupra forţei de muncă prin contribuţii mai mari ale angajaţilor sau prin prestări private mai consistente.

  1. Lawrence a comparat activităţile multinaţionalelor americane în 1979 şi un deceniu mai târziu, descoperind că, deşi salariile din ţările în curs de dezvoltare reprezentau 28,5% din salariile medii pentru aceleaşi activităţi în ţările OCDE, productivitatea muncii era de doar 40,3% din cea a ţărilor OCDE. Nivelurile inegale de productivitate limitează în mod evident posibilităţile de a transfera activităţile în ţări cu salarii mici. R. Lawrence a descoperit, în cazul MTN-urilor americane, că reamplasarea în ţări în curs de dezvoltare şi outsourcingul nu explicau mare parte din reducerea ocupării în sectorul prelucrător din SUA. Însă, J. Sachs şi H. Schatz pun sub semnul întrebării această descoperire.

În plus, MTN-urile tind să se afle în prim-planul inovaţiei tehnologice şi reclamă accesul la tehnologie şi la personal calificat, precum şi la pieţe principale. Bineînţeles, dacă tehnologia de producţie poate fi dezvoltată în aşa fel încât să poală fi utilizată de muncitori cu salarii mici din ţările în curs de dezvoltare, MTN-urile sunt cel mai bine situate pentru a relocaliza producţia în ţări de acest tip.

 

În această privinţă, globalizarea producţiei poate contribui la creşterea inegalităţilor salariate între muncitorii calificaţi şi cei necalificaţi, într-o anumită ţară sau între ţări.

Dacă MTN-urile ar putea transfera producţia fără nici un cost, atunci salariile ar fi determinate la nivel global. Din moment ce transferarea producţiei în străinătate atrage unele costuri, nu ar fi de aşteptat ca acest lucru să fie în totalitate valabil, însă, pe măsură ce costurile de reamplasare scad, ne-am putea aştepta ca salariile să fie stabilite tot mai mult de forţele competitive globale. Ca şi în cazul comerţului, ar putea fi aşteptată o convergenţă globală a salariilor, deşi nu anihilarea totală a inegalităţilor salariate, însă mişcările muncitoreşti din ţări precum Suedia, cu un nivel înalt de producţie internaţionalizată, au reuşit să obţină concesii importante din partea capitalului. Prin urmare, este puţin probabil ca nivelurile salariilor să conveargă la nivel global. Cu toate acestea, balanţa puterii între forţa de muncă şi capitalul multinaţional, în condiţiile globalizării, se înclină fără îndoială în favoarea celui din urmă.

Corneliu Cirstea

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *