Inteligența emoțională 5. LUPTA SAU ACCEPTARE?

332 0

In episodul trecut am vazut ca exista o mare diferenta intre realitate si ceea ce ne imaginam noi despre realitate(harta realitatii) ca fiind de fapt proiectiile noastre asupra acesteia, in functie de sistemul nostru de credinte si reprezentari, rod al experientei noastre senzoriale de o viata si de asemenea ca noi nu suntem emotiile noastre, ele nu sunt decat o parte din noi. Constientizand acest lucru, ajungem la concluzia ca ne putem alege emotiile si gandurile, ca pur si simplu putem decide ce cand si cum sa simtim, adica sa separam aceste procese psihice de realitatea exterioara. Acest lucru reprezinta un pas urias in dezvoltarea inteligentei emotionale, o etapa pe care o putem numi disciplina emotionala si  in care ajungem sa invatam cum nu sa ne controlam emotiile ci cum sa le gestionam. Pana acum cativa ani, se punea accent pe educarea vointei si pe efortul personal de reprimare si eliminare a emotiilor negative,adica pe controlul lor. In practica, s-a dovedit ca acest lucru este de fapt nu doar inutil dar si daunator pentru urmatoarele motive: In evolutia sa, omul a dezvoltat limbajul si gandirea ca niste arme redutabile pentru a rezolva probleme ca: hrana, apa, adapostul, sexul si mai presus de toate..sa nu fii ucis, sa te poti apara de multimea de pericole care amenintau viata. Esenta rezolvarii problemelor era una simpla: problema=ceva ce nu dorim. Solutia=cum sa scapam de ea, cum sa o schimbam sau sa o evitam. Acest scenariu  s-a intiparit atat de adanc in mintea noastra incat s-a transmis in secole de-a lungul generatiilor pana in prezent sub forma a ceea ce denumim “evitare experentiala” fata de toate emotiile si starile asa zis negative pe care le traim. Incercam sa scapam de ele pornind de la ideea ca sunt ceva suparator, daunator de care trebuie sa scapam neaparat. In realitate, lucrurile nu stau deloc asa. Nu doar ca nu scapam de ele(e ca si cum am ascunde praful sub covor), dar efortul depus, in timp, creeaza: anxietate crescanda, mai multa depresie, scaderea performantelor in munca, scaderea capacitatii de invatare si memorare, abuz de substante si o scadere a calitatii vietii. De ce ar mai fi evitarea experentiala daunatoare? 1.procesul de evitare a emotiilor negative s-a dovedit ineficient, nu duce deloc la rezultatul dorit.2. evitarea e posibila, insa strategia aplicata este costisitoare, nesanatoasa si afecteaza calitatea vietii.3 nu in ultimul rand, starea pe care dorim sa o evitam este importanta, ne poate indica ceva despre nevoile noastre neexprimate(inca).

 

N.B. Nu toate formele de evitare experentiala sunt daunatoare, unele sunt adaptative, insa cele mentionate mai  sus, au o semnificatie anormala, patologica.

Si atunci, in mod logic, in ultimii ani a aparut o serie de strategii in dezvoltarea emotionala, care ii incurajeaza pe oameni sa faca un pas in afara razboiului pe care il duc cu acele emotii si stari negative si care ii invata cum sa faca exact opusul, adica sa le accepte in viata lor. Cu alte cuvinte, problema reala in a gestiona aceste emotii este tocmai evitarea, efortul depus pentru a la evita si controla. A scapa de un pericol este o strategie buna pentru evenimentele fizice, din lumea materiala, insa pentru ceea ce se petrece in mintea noastra neplacut, strategia nu mai este valabila, nu poate fi tratata ca o problema exterioara. Aceasta noua paradigma reprezinta o mica revolutie in abordarea gestionarii emotiilor si in dezvoltarea emotionala. În loc să încurajam clienții să folosească modalități mai inteligente pentru a lupta și câștiga această luptă cu propriile lor gânduri, sentimente și senzații corporale, îi ajutam să iasă complet din acest cerc vicios. Strategiile bazate pe acceptare încearcă să schimbe impactul emoțiilor și cognițiilor prin oprirea luptei cu acestea, în loc să încerce să le schimbe forma sau frecvența.

Cu alte cuvinte, în abordările bazate pe acceptare, obiectivul inițial al individului de a controla propriile experiențe private (cum ar fi emoțiile, gândurile, dorințele, stările corporale etc.) este văzut în sine ca fiind modificabil.

O abordare bazată pe acceptare nu renunță la eforturile directe de schimbare: pur și simplu le îndreaptă către domenii mai ușor schimbabile, cum ar fi comportamentul manifest sau situațiile de viață, în loc de istoria personală sau gândurile și sentimentele automate. Acest tip de abordare se bazeaza pe tehnici de mindfulness, de acceptare si defuzionare a emotiilor si gandurilor. Presupune de asemenea  un efort de a intelege si suficienta flexibilitate psihologica si disponibilitate fata de  niste schimbari care poti fi dureroase in sine. Dureroase deoarece ne scot din zona de comfort, presupun abordarea unor noi cai. Nu ar trebui sa uitam cuvintele lui Ch.Darwin: “nu cea mai puternica dintre specii va supravietui si nici cea mai inteligenta, ci acea care va fi capabila de schimbare”- Ch.Darwin-Originea Speciilor.

Dr.Corneliu Diaconescu

Psihoterapeut specialist

Dr. Corneliu Diaconescu este medic și psihoterapeut specialist, susține cursul de inteligență și dezvoltare psihoemotionala. Contact: Facebook și la tel. 0745517462

Articole asemănătoare

Votul meu nu contează!

Postat de - 7 septembrie, 2020 0
FacebookTwitterPoate că te întrebi:„ Cum poate să conteze votul meu cu adevărat, dacă atâtea milioane de oameni votează?”. Dreptul la…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *