Mănăstirea Sărăcinești – sat Valea Cheii

266 0

Comuna Păușești- Măglași

 

Mănăstirea Sărăcineşti este o veche mănăstire ortodoxă din ţara noastră. Aşezată la confluenţa râului Olăneşti cu râul Cheia, în satul Valea Cheii, în comuna Păuşeşti-Măglaşi, judetul Vâlcea, mănăstirea poartă până astăzi aprinsă flacăra dreptei credinţe.

Mănăstirea Sărăcineşti a fost ctitorită de episcopul Ştefan al Râmnicului, în anul 1688. Desfiinţată, în mod abuziv, în anul 1960, mănăstirea nu şi-a revenit complet nici până astăzi. Până în anul 1964, actuala localitate Valea Cheii s-a numit “Sărăcineşti”, după numele mănăstirii.

Mănăstirea Sărăcineşti a fost ridicată pe pământul donat de comisul Tănase Păuşescu şi mama sa, văduva clucerului Radu Păuşescu, devenită între timp monahia Marta. Moşia fusese primită de aceştia doi de la Tănasie Comisul Sărăcinescul, care nu avea alţi urmaşi. Acestora li s-au adăugat comisul Atănasie Sărăcinescu şi soţia sa Ilina, care, prin donaţiile făcute, pot fi consideraţi, de asemenea, ctitori mari ai mănăstirii.

Moşia în mijlocul căreia a fost zidită biserica şi clădirile mănăstireşti a fost deci a boierilor din familia “Sărăcineşti”, de unde rămâne şi numele locului, până astăzi, după cum reiese din actul de danie, făcut la 7 iunie 1687, către episcopul Ştefan al Râmnicului.

Construcţia mănăstirii începe în anul 1688, în plină perioadă de dezvoltare a artei bisericeşti bizantine pe pamantul nostru. Episcopul Ştefan se retrage din scaunul arhieresc şi se face schimnic în noua ctitorie, purtând numele de Sava arhieroschimonahul. Murind în anul 1693, episcopul schimonah Sava este îngropat în pronaosul bisericii, pe care o lasă nepictată.

În pisania cea veche a bisericii celei mari, citim: “Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt, ziditus-au această biserică din temelie, cu toată podoaba ei, întru lauda Adormirea Precestei Bogorodite şi cu chiliile împrejur, cu toată cheltuiala Părintelui Ştefan, episcopul Râmnicului, fiind dată moşia cu casele de Tănasie Păuşescul, în zilele lui Şerban Cantacuzino Voevodul. Şi au fost ispravnic Zosima Er.(monah) egumen. Ani de la Adam 7196, iar de la Iisus Hristos 1688 Sept. 28.” (Pisa Er. monah Neagoe).

Peste 30 de ani, anume în anul 1718, episcopul Damaschin, împreună cu Paisie ieromonahul, cu Ioan, arhimandritul de la Hurezi şi cu Dosoftei ieromonahul, aduce la Mănăstirea Sărăcineşti trei mari zugravi: Teodosie, Gheorghe şi Preda. Aceşti trei zugravi au zugrăvit şi Paraclisul de la Mănăstirea Hurezi, alături de alte aşezăminte brâncoveneşti.

Ctitorii mănăstirii sunt pictaţi în pronaosul bisericii celei mari, precum urmează: Episcopul Ştefan şi Episcopul Damaschin, ţinând bisericuţa în mâini, deasupra uşii, în interior; Ioan arhimandritul, Paisie şi Dosoftei, colaboratori la pictură, pe peretele de la miazăzi; Tănasie vel comisul Sărăcinescu cu jupâniţa lui Ilina, Tănasie vel clucer Pauşescu cu jupâniţa lui Aspra, pe peretele de miază-noapte.

Din vechea mănăstire (1688-1693) s-au păstrat următoarele bogăţii: biserica, în forma ei originală, împreună cu pictura acesteia; clopotniţa, pe zidul căreia se vede inscripţia “Sava 7200 = 1692”; clădirea care a fost stareţie şi corp de chilii; clopotul cel mic, turnat în anul 1612 şi returnat în anul 1930, de Ieronim protosinghelul; crucea din lemn, ferecată de mână, cu inscripţia “Ştefan episcop 7200 = 1692”.

Biserica cea mare, zidită în formă de cruce, este masivă şi spaţioasă. Clopotniţa, zidită din piatră şi cărămidă netencuită, se află în partea de sud a bisericii, iar pe zidul ei se vede inscripţia arhierească: “Sava 7200-1692”.

Pridvorul bisericii, deschis, este susţinut de opt coloane de piatră şi este pictat în întregime. Biserica este acoperită cu ţigle şi are o singură turlă, aşezată pe un soclu pătrat, deasupra naosului. Soclul este decorat cu firide, iar turla poligonală prezintă şi ea ocnite şi firide prelungi. Pereţii exteriori ai bisericii sunt albi, înconjuraţi de un brâu median, cele două registre având aceleaşi decoraţii ca şi turla.

Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn, iar pictura a fost executată în 1718, de celebrii zugravi Teodosie, Gheorghe şi Preda. Totul s-a desfăşurat sub grija episcopului Damaschin, a lui Ioan, arhimandritul de la Hurezi, a ieromonahului Dosoftei şi a lui Paisie monahul.

Mănăstirea Sărăcineşti a fost mănăstire de maici până în jurul anului 1860, după aceea ea fiind mănăstire de călugări, până în anul 1873. Între anii 1873-1913, biserica mănăstirii a fost filie a bisericii parohiale din comuna Cheia, iar casele au adăpostit o Şcoală Primară.

Între anii 1913-1960, mănăstirea a fost din nou locuită de maici. În anul 1960, mănăstirea este desfiinţată de autorităţi, în mod abuziv. Vreme îndelungată, mănăstirea a fost folosită pe post de biserică de parohie de credincioşii din localitatea Valea Cheii.

Curierul de Râmnic

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *