Bunești, atestare istorică

427 0

În zona subcarpatică dintre Băile-Govora, Ocnele Mari și Horezu se află COMUNA BUNEȘTI .

Cum se va fi numit această localitate nu se știe, dar putem deduce că ea datează încă dinaintea străbunilor noștri, daci, fiind una dintre așezările anexe ale puternicului centru dacic Buridava, de la Cosota-Ocnița. În sprijinul acestei afirmații vin o serie de descoperiri făcute de-a lungul veacurilor în această zonă .

Cele mai vechi știri despre satul Bunești datează de pe vremea tătarilor, din jurul anului 1200, când la Bunești exista o cislă, cu sediul sub dealul Cornului.

E foarte posibil ca numele satului Bunești să fie mai vechi decât în atestările documentare, dar primul document scris în care satul apare sub numele Bunești datează de la 1500 și este un act de danie al lui Radu Vodă cel Mare .

Pe langă alte acte de danie făcute de voievozi , s-au înregistrat și acte de danie făcute de preoții locului către Episcopie.

În 1877 multi buneșteni au luat parte la războiul de independență.

Buneștenii au participat și la luptele duse în 1916 pentru apărarea patriei și pentru  reîntregirea neamului.  În cinstea  celor 162 de buneșteni căzuți pe câmpul de luptă a fost ridicată troița de la cismeaua Titireciului,  în anul 1923.  Și în al doilea război mondial Buneștiul a plătit un greu tribut de sânge. Marturie stau monumentele eroilor din Bunești și Teiușu.

Primul drum pietruit la Bunești a existat încă de pe vremea romanilor. Acesta era drumul sării, care, pornind de la Ocnele Mari  trecea prin Teiuș , cobora prin Titireci și urcând pe dealul dintre Bunești și Băile Govora merge spre creastă până la Bârlog , Pietrari și mai departe pana la Târgu Jiu.

După apariția tătarilor drumul a fost părăsit, creându-se altul ce pornea de la Titireci, de-a lungul pârâului Govora și se unea în dealul Pietrarilor cu drumul roman, așa cum se vede și astăzi pe șoseaua asfaltata Rm Vâlcea – Tg. Jiu. Pe acest drum a pătruns și Carol Robert de Anjou spre Olt în urmărirea lui Basarab I care îl aștepta la Posada (lângă Loviștea).

În 1866 se pietruia drumul Rm Vâlcea-Tg. Jiu, abia în 1966 ajungând să se asfalteze, devenind drumul național 67, unul din principalele căi de comunicație ale țării care străbate comuna prin partea de sud .

Drumurile din cuprinsul satelor s-au înmultit o dată cu dezvoltarea așezărilor. La început drumul de acces era o fâșie îngustă de teren printre case, apoi au apărut uliți, care ulterior s-au transformat într-o rețea de drumuri pietruite, cu ieșire la drumul principal.

În afara acestor drumuri pietruite  mai exista o rețea de poteci care făceau legătura între cătune, sate și comune, alegând calea cea mai scurtă  prin păduri, peste văi și dealuri. Asemenea poteci existau între Bunești și Ocnele-Mari, între Bunești și Băile Govora, între  Bunești și Păușești Măglași, Zmeurăt, Stoenești.

Până în 1881 satele care astăzi formează comuna Bunești nu erau legate administrativ între ele. Lunca, Teiușul și Titireciul erau comune separate, iar Bunești aparținea  comunei Govora.

Cu ocazia organizării administrativ-teritoriale din anul 1881, satul Lunca a trecut la Ocnele Mari, iar Buneștiul s-a despărțit de Govora, devenind comuna independentă.

La împarțirea administrativă din 1926, comuna Bunești era alcătuită din 4 sate componente: Bunești, Firești, Teiuș și Titireciu, acesta din urmă reprezentând reședința comunei.  În 1944 comuna Bunești făcea  parte din Plasa Râmnicu Vâlcea, cu aceleași sate componente, dar reședinta a devenit satul Bunești.

De-a lungul timpului populația s-a diversificat, fostul sătuc de odinioară, cu căsuțe risipite pe dealuri,  devenind azi una dintre cele mai înfloritoare comune  din această parte a județului.

Astăzi Comuna Bunești este formată din 6 sate:  Bunești, Titireci, Firești, Răpănești, Teiușu, Coasta Mare și se întinde pe o suprafață de 2250 ha, având  aproximativ 2700 locuitori.

Centrul civic al comunei se află în satul Bunești, aflat la 22 km sud-est de reședinta de județ Rm.Vâlcea, 6 km la nord de orașul Băile Govora și la 20 km sud-vest de orașul Horezu.

 

Curierul de Râmnic

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *