Inteligența emoțională 4. Realitate versus Imaginație

650 0

Paul are 40 de ani, lucreaza in mediul corporatist, e singur si citeste un material  intr-o  camera  de la parterul locuintei sale situata in Capitala, in Bucurestii Noi. La un moment dat, din camera alaturata se aude un zgomot brusc de fereastra izbita, moment in care Paul se ridica, inima incepe sa-I bata cu putere,  isi imagineaza ca un hot a intrat in casa si se simte amenintat. Intre timp, se aude si usa scartaind. Tensiunea e maxima. Pune mana imediat pe telefon si suna la 112 de unde i se sugereaza sa verifice daca nu a lasat ceva deschis deoarece se anunta o furtuna in zona. Luindu-si inima in dinti si un cutit in mana, deschide usa camerei cu multa bagare de seama si..surpriza, constata ca de fapt vantul deschisese o fereastra deja intredeschisa de unde pornise tot scenariul de groaza al lui Paul. Sunt convins ca in acest exemplu ne regasim cu totii in diferite variante. Acest gen de intamplare, ne arata foarte clar si simplu modul in care apar emotiile si gandurile si mai ales cat de usor  confundam realitatea cu ceea ce ne imaginam despre realitate, adica “harta” realitatii. Avem aici toate “ingredientele”: realitatea(izbirea zgomotoasa a ferestrei), ceea ce isi imagineaza Paul(ca a intrat un hot) si emotia care se naste(anxietatea, spaima). Putem sa spunem ca emotia sa a fost generata de evenimentul cu fereastra? Evident ca nu, ci din “interpretarea” realitatii pe care Paul o face in functie de experienta si istoria sa de viata, personala, adica din sistemul de credinte si convingeri. Povestea arata si ca reactiile noastre sunt determinate tot de emotii si de “interpetarea” realitatii.

 

Toate alegerile pe care le facem in viata, actiunile si faptele noastre, sunt determinate de emotii si ganduri si daca observam ca toate sunt legate unele de altele, emotiile de nevoi, de ganduri si de fapte precum si de exprimarea lor in corp(“inima incepe sa-I bata cu putere”), ne dam seama cu usurinta cat de importanta este educatia emotiilor si invatarea gestionarii lor. Am descris mecanismul prin care se produce interpetarea realitatii si aparitia emotiilor nu ca pe ceva negativ sau cu un scop critic ci pentru ca pur si simplu asa se intampla si ca este foarte important sa constientizam acest lucru, deosebirea dintre realitate si ceea ce ne imaginam despre realitate atunci cand ne pregatim sa actionam sau sa spunem ceva ce ar putea dauna cuiva. Cel mai frecvent se intampla acest lucru in sfera relatiilor cu ceilalti, mai ales cei apropiati. In cuplu de exemplu, daca unul din cei doi ii spune celuilalt: “ stai toata ziua pe telefon si imi vine sa innebunesc de furie pentru ca nu-ti pasa de mine”, nu face altceva decat sa-si imagineze ceva fara sa verifice care e realitatea(sta pe telefon pentru ca are probleme cu mama bolnava de ex.). In plus, il face responsabil pe celalalt pentru emotia lui- furia, ceea ce este fals, furia sa isi are originea in interpretarea subiectiva a realitatii. Asumarea emotiei, ar presupune o formulare de genul “simt furie pentru ca nevoia mea este sa ma conectez cu tine si te-as ruga daca poti, sa incerci sa-ti faci timp pentru asta”. Altfel, nu facem altceva decat sa asociem emotia noastra cu ceva ce tine si face celalalt, adica cu persoana lui si nu cu a noastra cum ar fi corect.

Poti  exersa zilnic acest lucru, fiind atent la ce emotie ai, ce ganduri se asociaza si cum le exprimi. Incearca sa inlocuiesti formularile prin care il faci pe celalalt responsabil pentru ce traiesti tu( “pentru ca tu nu faci…” din cauza ta ma simt…” cu formulari in care iti asumi ceea ce traiesti,  exprimi si  asociezi cu nevoile tale pe care le comunici si nu uita ca orice emotie pe care o traim este legata de o nevoie a noastra nu a celuilalt. Observa cum receptioneaza celalalt schimbarea in comunicare. Care mesaj crezi ca va ajunge mai bine la destinatar?

Concluziile finale si de o importanta capitala sunt doua:

1.Emotiile si gandurile noastre nu sunt ale noastre sau mai bine zis, noi nu suntem emotiile noastre. Ele sunt  doar o parte din noi

  1. In momentul in care ajungem sa invatam sa ne desprindem(defuzionam) de acestea, le putem controla, gestiona asa cum dorim, putem sa decidem ce cand si cum sa simtim, adica ne putem alege emotiile si sentimentele in asa fel incat sa ne traim viata in concordanta cu nevoile, aspiratiile si valorile noastre. Acest lucru este posibil si realizabil doar prin educatie, antrenament.

Dr.Corneliu Diaconescu

Psihoterapeut specialist

 

Articole asemănătoare

La Mulți Ani, Maestre!

Postat de - 30 ianuarie, 2020 0
FacebookTwitterAstăzi, Maestrul Dinu Săraru,  binecunoscut scriitor român și excepțional animator al vieții cultural-artistice din țară, împlinește admirabila vârstă de 88…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *