Ziua Internaţională a Mării Negre este sărbătorită în fiecare an, la 31 octombrie. Aceasta este data la care, în anul 1996, cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, document ce conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre.
Poluarea marină nu ţine cont de graniţe, de aceea se impune ca autorităţile, sectorul de afaceri, organizaţiile neguvernamentale şi cetăţenii să-şi asume o parte din responsabilitatea faţă de protecţia mediului marin şi costier prin schimbarea atitudinii şi înţelegând necesitatea unor acţiuni privind dezvoltarea durabilă a Mării Negre.
Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră a fost semnat în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31 octombrie 1996, şi reprezintă rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani. Planul Strategic de Acţiune promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin.
Demersurile privind această colaborare se conturaseră deja cu câţiva ani mai devreme. Potrivit site-ului www.mae.ro, la 21 aprilie 1992, fusese semnată, la Bucureşti, de cele şase state, Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, ratificată de România prin Legea 98/1992. Anexa Convenţiei cuprinde trei protocoale: unul, privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării din surse de pe uscat; cel de-al doilea, privind cooperarea în combaterea poluării cu petrol şi alte substanţe nocive, a mediului marin al Mării Negre, în situaţii de urgenţă; iar cel de-al treilea, privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării prin descărcare. Atât Convenţia cât şi Protocoalele sale au intrat în vigoare la 15 ianuarie 1994. Potrivit site-ului www.senat.ro, organismul desemnat cu aplicarea Convenţiei de la Bucureşti este Comisia pentru protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării, care asigură cadrul regional pentru cooperarea în acţiunile de reducere a poluării în Marea Neagră.
În scopul studierii mediului marin, al rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Fundaţia Universitară a Mării Negre, o organizaţie regională, non-guvernamentală şi non-profit, ce are ca obiective promovarea şi o mai bună înţelegere şi cercetare a economiei, societăţii, educaţiei şi guvernanţei regiunii Mării Negre, poziţionarea acesteia faţă de restul lumii, precum şi dezvoltarea modalităţilor de promovare a intereselor regiunii la nivel internaţional, se arată pe site-ul instituţiei, fumn.eu. Iniţiativa înfiinţării acestei fundaţii a aparţinut unui grup academic românesc, coordonat de academicianul şi diplomatul Mircea Maliţa, după ce, în anul 1992, a fost înfiinţată Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), incluzând 11 ţări: 6 ţări riverane Mării Negre (Bulgaria, Turcia, Georgia, Federaţia Rusă, Ucraina şi România) şi cinci ţări învecinate (Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Albania). În 2004, Serbia s-a alăturat organizaţiei, din OCEMN făcând parte în prezent 12 state. Organizaţia Cooperarea Economică a Mării Negre este o organizaţie de cooperare regională, numărându-se printre primele iniţiative lansate în zona Mării Negre.
Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în anul 2002, când s-a semnat, la Sofia, în Bulgaria, un nou protocol la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, respectiv cel referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului, conform site-ului www.blacksea-commission.org.
În România a fost înfiinţat în anul 1999, sub autoritatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa”, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine. În scopul recunoaşterii tradiţiei centenare şi a continuităţii oceanologiei naţionale, institutul este denumit după profesorul Grigore Antipa (1867-1944), fondatorul şcolii româneşti de ecologie marină, se menţionează pe site-ul acestui institut, http://www.rmri.ro.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa” Constanţa, situat la litoralul românesc al Mării Negre, are ca obiect principal de activitate efectuarea de cercetări fundamentale, aplicative şi de dezvoltare tehnologică în domeniul oceanografiei, ingineriei marine şi costiere, ecologiei şi protecţiei mediului marin, precum şi al gestionării resurselor vii la Marea Neagră sau alte zone marine de interes, pentru a răspunde cerinţelor de interes naţional şi internaţional în zona economică exclusivă proprie, precum şi obligaţiilor impuse de aderarea României la convenţiile internaţionale de domeniu, indică site-ul amintit. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” a organizat, începând din 2005, mai multe simpozioane internaţionale sub genericul „Protecţia şi gestionarea durabilă a ecosistemului Mării Negre – imperativ al mileniului trei”.
Marea Neagră este o mare intercontinentală, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 413.488 kmp, fără Marea Azov, care îi aparţine şi care are o suprafaţă de 38.000 kmp. Are o adâncime maximă de 2.245 m şi scaldă ţărmul României pe o lungime de 234 km. Pe ţărmurile ei se găsesc şase ţări: Bulgaria şi România în vest, Ucraina în nord, Federaţia Rusă în nord-est, Georgia în est şi Turcia în sud.
Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curg o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Nipru, Nistru, Kizil-Irmak şi altele. Are o salinitate scăzută. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul, chefalul, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori, printre care o specie de rechini, de mici dimensiuni.
Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi, prin aceasta, cu Oceanul Planetar. Este a treia mare ca suprafaţă în Europa, după Marea Mediterană şi cea a Nordului și cea mai izolată mare faţă de oceanul planetar, singura legătură cu restul oceanului mondial, via Marea Mediterană, fiind prin strâmtorile Bosfor, Dardanele şi Gibraltar şi cu Marea Azov în nord-est, prin strâmtoarea Kerch. (Sursa: Agerpres și Vital).
Corina Enache
