Sorin Zamfirescu: Rememorări cu gust de Pelin (Capitolul nouă)-Memoriile celui mai bun primar al Râmnicului, din ultima jumătate de secol

109 0

CAPITOLUL  IX

BAL  LA  CASA  OFIȚERILOR

 

Sfârșitul de an a venit, ca întotdeauna, cu pregătiri febrile pentru Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou. Citisem în junețe „Bal la Casa Ofițerilor”, romanul unui foarte (poate ar trebui să spun cel mai) important scriitor vâlcean, Constantin Mateescu. În roman, printre altele, era descrisă organizarea de către Primăria Râmnicului, în perioada interbelică, a unui tradițional bal, ce avea loc la Casa Ofițerilor de pe terasă, clădire de referinţă demolată în iureşul deciziilor pripite comuniste. Din fericire, întâmplarea a făcut ca  domnul Constantin Mateescu să aibă nevoie de un  serviciu minor din  partea  Primăriei și, cu această ocazie,   ne-am cunoscut. Mi-a făcut o impresie absolut deosebită. În biroul meu a intrat un bărbat nu prea înalt, însă distins, cu un aspect plăcut și aristocratic, politicos, dar distant. M-am bucurat să cunosc, în sfȃrşit, romancierul râmnicean get-beget, pe care-l apreciam prin ceea ce citisem, până atunci, din opera sa. Și pe loc m-a străfulgerat o idee. Ce-ar fi dacă am relua tradiția organizării unui Bal al Primăriei, pentru a recompensa în vreun fel pe cei care s-au străduit de-a lungul unui an pentru ca treburile municipiului să meargă cât mai bine? Ar fi fost un mod civilizat de a mulțumi oamenilor de afaceri, de cultură, sau aparținând diferitelor instituții care ne-au sprijinit și au sărit în ajutorul Primăriei atunci când au fost solicitați. Maestrului Constantin Mateescu (cum altfel poate fi numit autorul a peste 50 de volume publicate la edituri prestigioase?!) i-a plăcut ideea şi atunci am sugerat  să republicăm romanul, pentru a fi distribuit, cunoscut sau recitit  de toţi cei care vor participa la balul Primăriei.

S-au trimis invitații pentru ziua de 15 decembrie, dată când am anunțat reluarea tradiției Balului Primăriei din foaierul clădirii care găzduia atunci Casa Ofițerilor și care a  revenit, în anul următor, pe bună dreptate, foștilor proprietari, adică Tribunalului Județean. Invitațiile erau adresate, repet, tuturor celor care ne-au fost alături și au sprijinit  Primăria în tot cursul anului.

Toţi funcționarii Primăriei au fost, de asemenea, invitați. Subliniez faptul că petrecerea nu a presupus cheltuieli din bugetul public, deoarece totul a fost organizat cu sprijinul financiar al unor râmniceni de suflet şi cu dare de mână, întregul serviciu fiind asigurat de T.A.P.L.-ul privatizat al lui Nea Mișu Diaconescu, care merită o mențiune specială.

Spre surprinderea mea, după lansarea invitaţiilor, am primit o scrisoare de la Episcopul Vâlcii, Vlădica Gherasim, care mă „mustra părintește” că organizăm petreceri în postul Crăciunului. Era limpede, P.S. Gherasim nu făcuse din proprie inițiativă un astfel de demers, fiindcă ne cunoșteam foarte bine și ne apreciam în suficientă măsură  unul pe altul. Dar, probabil, primise și el reproșuri de la „prietenii” mei din politică și presă … Am răspuns, sec dar politicos, că în toată lumea civilizată, luna decembrie este luna bucuriilor și a cadourilor, în aşteptarea marii sărbători a Nașterii Domnului, așa încȃt nu comiteam nicio impietate.

A sosit ziua balului. Sub supravegherea directă și atentă a  viceprimăriței Anuța Handolescu și a soției mele, holul imens al Casei Ofițerilor căpătase un aer elegant, cu parfum de epocă, fiind ornat cu multe ghirlande, flori și oglinzi. Ca întotdeauna, atunci când aveam nevoie de ajutor, actorii Teatrului „Ariel”, instituţie pe care am avut ulterior inspiraţia extraodinară de a o prelua ca Teatru Municipal, conduși pe atunci de managerul cultural, priceput şi dedicat cu trup şi suflet scenei, Doina Migleczi, secondată cu brio de Aura cu soţul său, managerul de azi al teatrului, actorul de top Gabi Popescu, s-au transformat pentru acea seară în îngerași, în crainici, în irozi, în bufoni, ce mai, au făcut sarea și piperul petrecerii. Intrarea fiecărei perechi invitate era anunțată la microfon cu nume și prenume de către majordomi cocoţaţi în sania lui Moş Craciun, se primeau flori și cȃte un volum reeditat din romanul „Bal la Casa Ofițerilor”, cu autograful autorului, adică al scriitorului Constantin Mateescu, care, alături de soţia sa, profesorul universitar Cornelia Mateescu, erau invitații de onoare ai serii.

Antrenul susținut de poantele superstarului Horațiu Mălăele și de vocea deosebită a Corinei Chiriac, muzica bună, dans cât cuprinde, tombola universal-câștigătoare, licitația pentru alegerea reginei balului, toate acestea au transformat balul, care la  început părea cam oficial, cam scorțos, într-o petrecere pe cinste. În zilele ce au urmat, am primit sute de felicitări și mulțumiri pentru organizare.

La balul cu pricina s-au lansat invitații și Prezidenției României, drept urmare, ne-am trezit cu oaspeți de soi: șefa Cancelariei, profesorul universitar Zoe Petre, și consilierul prezidențial Cătălin Harnagea, ulterior șeful Serviciului Român de Informații Externe.

 

Tot în luna decembrie a aceluiași an, a avut loc la Râmnicu-Vâlcea un simpozion național cu ocazia trecerii a două secole de la nașterea prezumată a lui Anton Pann, unul dintre ctitorii limbii române moderne, ai muzicii psaltice, compozitorul melodiei Imnului Naţional și nu numai. Au participat peste 100 de literați, istorici, clerici și muzicologi, un adevărat congres al antonpanniștilor. Cu toată sărăcia ce sufla cu putere prin coridoarele Primăriei,  am reușit să asigurăm derularea lucrărilor în condiții rezonabile, participanții declarându-se mulțumiți la finalul sărbătoririi.

Pe parcursul simpozionului, toți specialiștii au declarat, fără excepție, că melodia Imnului Național „Deșteaptă-te, române!” aparține fără niciun dubiu lui Anton Pann, prin preluarea cântecului „La sânul maicii mele” (versuri Grigore Alexandrescu), compus anterior tot de „finul Pepelei”, iar  regretatul mare muzicolog Viorel Cosma a prezentat  referatul unei cercetări pe această temă, făcând o analiză muzicală sui-generis cu determinarea proprietăților celor două melodii, referindu-se la cele care demonstrează unitatea logică şi identitatea celor două compoziții. Domnia Sa a concluzionat ferm: Andrei Mureșanu a scris versurile, iar Anton Pann a compus muzica acestui vibrant Imn cu rezonanțe deosebite pentru romȃni.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *