Râmnicul uitat – Asistența medicală, partea a IV a. Asistență medicală în Brezoi

367 0

În perioadele mai vechi, locuitorii din Brezoi şi din zona înconjurătoare îşi îngrijeau sănătatea în mod empiric, plantele medicinale având un rol important în acest sens.
Despre primele măsuri privind asigurarea ştiinţifică şi organizată instituţional, a îngrijirii sănătăţii, putem vorbi abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în condiţiile în care penuria de cadre medicale, în primul rând – de medici, era extremă, această lipsă adăugându-se la calitatea proastă a drumurilor şi la posibilităţile de transport.
La începutul lunii august 1857 exista un singur medic al districtului, care – în scopul “vacsinării copiilor la satele Brezoiul, Proieni, Călineşti, Robeşti şi Câineni” – , trebuia să meargă timp de patru poşte, de la Călimăneşti la Câineni şi înapoi, misiune pentru care i s-au pus la dispoziţie şase cai ai unor particulari, urmând ca subadministraţia plaiului Cozia să achite proprietarului preţul acelei închirieri
Satele din judeţ, inclusiv Brezoiul și Călineştiul, trebuiau să contribuie cu anumite sume de bani, pentru spitalele din ţară şi din judeţ.
La începutul secolului al XX-lea, pentru plaiul Cozia încă nu era prevăzut un medic de plasă, ci doar 3-4 moaşe pentru „cercurile” (circumscripţiile) din plasă.
În luna august 1937 a luat fiinţă Circumscripţia sanitară Brezoi, “prin scindarea circumscripţiei Cozia în două formaţiuni sanitare: Brezoiu şi Călimăneşti”.
Din monografia eminentului doctor Gheorghe Deşliu, care a condus circumscripţia ca medic titular definitiv între anii 1937-1947, rezultă că “pentru a putea instala serviciul sanitar”, el a închiriat un local compus din trei camere, “pentru dispensarul comunal şi locuinţa medicului.
Din comitetul “de construcţie al casei de ocrotire sau dispensar cum este de obicei a i se spune”, făceau parte, printre alţii, av. Gogu Ştefănescu – directorul general al Societăţii “Carpatina”, preşedinte activ – Gh. Deşliu, medic al circumscripţiei, şi înv. Gh. Budeanu – directorul Şcolii Primare Brezoiu.
Printre alte iniţiative frumoase ale comitetului, îndeosebi – ale medicului Deşliu, se înscrie strângerea de materiale şi colectarea de fonduri pentru construirea unui sediu propriu al dispensarului – local ce a fost inaugurat în ziua de 19 august 1943.
Conform aceleiaşi lucrări monografice, în 1947, celelalte cadre medicale din dispensar erau următoarele: “sora de ocrotire Herţa Paraschiva, moaşa comunală Boboş Maria, oficiantul sanitar Ion Străinu – La Brezoiu, oficiantul sanitar al comunei Călineşti – N. Vâlculescu.”
În perioada 1947-1952, „în fostele case Gaillac (Gura Lotrului) a funcționat primul spital, cu săli de operaţie, saloane, în paralel cu dispensarul comunal şi cu un ambulatoriu al Societăţii Carpatina”
În anul 1950, pe Şindrila, în casele lui Totirescu Iulică, a luat fiinţă un sanatoriu TBC; ambulatoriul „Carpatinei” funcţiona mai de mult timp, dar acolo se făceau doar tratamente, nu şi internări.
După 1952, spitalul de la Lotru s-a mutat, parţial, în acel ambulatoriu, amenajându-se sîli de operaţii şi saloane (azi, clădirea nu mai există).
La începutul regimului Dej, s-a luat iniţiativa ca să se edifice câte un spital în fiecare plasă şi plai din judeţ; mai puţin pentru cei localităţile din zona Loviştea, care erau nevoiţi să vină la Râmnicu-Vâlcea

Mai târziu, se va construi şi în Brezoi un spital cu 100 de paturi, în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 31 din anul 1954.
În anii ’70, asistenţa medicală din Loviştea era asigurată de acest spital, la care numărul de locuri crescuse la 150, prin secţiile de medicină internă și chirurgie.
În anul 1974, a fost construită Creşa de copii, care a intrat în activitate în 1978, precum şi clădirea actualei secţii de pediatrie a spitalului.

 

Mihaela Iliescu

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *