O rețetă valabilă pentru toate primăriile vâlcene și nu numai.
Nu am mai văzut la Vâlcea o îndrăzneală mai mare. Un primar al comunei Păușești-Măglași, Alexandru Dorel Dediu, un cămin cultural, drăguț, de altfel, bine reamenajat, o tradiție, a măglașilor, care, nici măcar nu știam ce înseamnă. Toate, într-un album de excepție, gândit de o doamnă de o sensibilitate aparte, Iuliana Mateescu, președinta Asociației Renașterea Obiceiurilor și Tradițiilor Românești, îngrijitoare a unor bijuterii bibliofile și om de cultură, cu mare har.
Într-o sală plină ochi, domni și doamne veniți de la Râmnic, ascultă atent. Vorbește Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, pe care nu l-am mai văzut, în public, până acum. Cu voce baritonală, precis, corect, impunător. Am făcut un zoom pe fața dumnealui, ca să-i văd microexpresiile. Nimic habotnic, nicio exagerare, fața spunea, ce spuneau și cuvintele. Părea și chiar era un cărturar, un om care are multe de spus, dar care înțelege regula rostirii în public. Un exemplu pentru mulți veleitari, care iau cuvântul în adunările publice vâlcene și care, pe lângă faptul că distrug orice eveniment, te mai scot și din minți, când se apucă să-și expună meritele culturale. Părintele Varsanufie a pus la punct unele ziceri greșite, cum ar fi aceea că Vâlcea are cele mai multe mânăstiri. Nu, a precizat cărturarul, are cele mai multe biserici. A mulțumit, cu sfială, organizatorilor, pentru reușită. A vorbit frumos și convingător. În sfârșit, o față bisericească, care dă încredere în biserică și care înțelege rostul cultural al acesteia.
Primarul Dediu, vizibil emoționat, a mulțumit tuturor celor prezenți. El a fost amfitrionul acestui eveniment cultural, o excepție, cum subliniam anterior, în lumea cultural-artistică a acestor meleaguri iubite, dar și bătute de Dumnezeu, unde parcă nu mai există dreaptă rânduială, ci, una strâmbă, care nu se mai termină. El, Dediu, a finanțat albumul lansat, ca parte a unui proiect cultural pentru promovarea imaginii comunei Păușești-Măglași. În termeni corporatiști, Dediu a investit în brandul comunei, al cărui edil este. Brandul Păușești-Măglași, nume care vine de la o femeie, Păușa, mamă a mai multor fii, care este strămoașa satului și care s-ar fi așezat aici, în anul 1512, vă dați seama? Măglașii au fost acei țărani liberi, care erau obligați, totuși, să lucreze la salina Ocnele Mari și care așezau bulgării de sare în movile, numite magle, de unde și numele de măglași. De unde și regretul meu, că diriguitorii județului Vâlcea, nu au înțeles niciodată să acorde atenția lor, faptului că orașul și comunele care îl înconjoară, sunt rodul unei civilizații a sării. Modelul este de întâlnit în landul Salzburg, din Austria, unde un oraș întreg aduce tribut acelora care au tăiat sarea, uneori, cu prețul vieții lor. Nici măcar nu s-a încercat vreodată o înfrățire cu acest minunat oraș cultural, care este Salzburgul și care a fost prima capitală a Papalității. Degeaba, ne-a lăsat Cella Delavrancea o frumoasă comparație între cele două orașe, de noi nu s-a prins nimic. Mediocrația vâlceană are alte targeturi. Mediocrație, pentru cei care nu înțeleg, vine de la mediocru.
Sunt multe lucruri memorabile, în albumul pe care l-au primit toți cei prezenți. Este impecabil. Totuși, fac aici o mențiune: trebuie, când vorbim de tradiții românești, să-i avem în vedere și pe străini. Ieșirea din bula noastră autarhică se face prin traducerea unor texte din limba română, într-o limbă de circulație internațională. Nu-i putem obliga pe străini să vină să investească la Păușești –Măglași, dar minunăția de album publicată în engleză, de pildă, ar putea fi suficient de convingătoare asupra a tot ceea ce suntem: neam vechi, cu o spiritualitate fină și delicată, cu povești uluitoare, care cântă, dar și încântă. Ideea că toată lumea ar trebui să știe românește e de un penibil absolut, ineficientă și pășunistă, de-a dreptul. Să ne globalizăm, zic, ne va fi mai bine și în domeniul de branding cultural și administrativ local.
Subliniez prezența în sală, pentru prima data, a unui Secretar al Camerei Deputaților, Cristian Buican, însoțit de patru secretari de stat, toți de la PNL. Deși au sosit mai târziu, bad point, au fost în sală și au bătut frenetic din palme, în special, la partea finală, unde am avut parte de un concert incredibil. El a fost susținut de Formația vocal-instrumentală de muzică veche a Arhiepiscopiei Râmnicului, dirijată de preot profesor doctor Siluan-Dumitru Scurtu, însoțit de doamna sa, soprana Monica Valentina Scurtu.
Timpul s-a dat înapoi, iar pe scenă l-am zărit într-un colț și pe șugubețul de Anton Pann, cu pălăria lui turcească, trăgând din narghilea. Mi-am înroșit mâinile aplaudând formația și m-am ridicat în picioare, în fața lor. Mă tem că Înaltul ar trebui să încerce, la Episcopie, un Festival Internațional de cântece vechi, care ar da valoare globală și minunatului ansamblu de construcții bisericești, care stă cam degeaba.
Știu, cancelaria va sări în sus, dar insist și spun, ca să se rețină: cănd e vorba de un branding de țară, ori de Biserică, este îngăduit să și fi văzut, nu numai să vezi. Noi, parcă am împumutat ceva din bioritmul liliecilor. Dacă Episcopia va deschide larg porțile unui festival international de muzică veche, faceți un bine nu numai Bisericii, ci fiecărui cetățean vâlcean. Era mediocrității trebuie să se termine, odată.
E bine să aveți acest album. E pentru prima data când o primărie de comună își depășește condiția și aspiră la un nou statut, de far cultural. În căminul cultural de la Păușești Măglași, redenumit, cu această ocazie, cu numele episcopului trecut la cele veșnice, Antim Petrescu, s-a săvârșit o minune: niște țărani au dat clasă unor intelectuali mediocri de la oraș și le-au arătat ce miracole pot face sufletul deschis, onestitatea și bunul simț.
Silviu Popescu
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie:
„Vâlcea este un loc al culturii, așa precum a fost din cele mai vechi timpuri, iar însăși capitala sa, Râmnicul, a fost numită «capitala tiparului românesc», cu alte cuvinte este locul în care Dumnezeu Și-a pus degetul Său atât prin bogățiile naturale, precum ocnele de sare – preocupare de la care însuși locuitorii din acest sat își trag numele, izvoarele tămăduitoare, cât și prin mănăstirile tămăduitoare ale sufletului și prin bisericile atât de bogate în artă. Se vorbește despre Vâlcea că este județul cu cele mai multe mănăstiri, însă nu este așa, ci este județul cu cele mai multe biserici, care sunt monumente istorice, care au picturi exterioare minunate despre îndeletnicirile unor obști de moșneni. Acest județ oferă o paletă foarte mare de artă veche care face ca această zonă să se înnobileze și să fie fruntașă în ceea ce privește încercarea reprezentanților de instituții de a face din acest județ unul însemnat în ceea ce privește turismul religios. În fiecare sat există câte un monument istoric cu o poveste interesantă, iar dacă peste ocean se încearcă improvizarea unor povești pentru sărbători, întrucât nu au avut o istorie și monumente care să le confere o adevărată imagine a valorii, aici, în Vâlcea, se poate afla un mare tezaur. Istoria acestui loc din Păușești-Măglași reliefează arta bisericească din secolele XVIII-XIX, o pictură deosebită care face parte din Școala de pictură de la Teiuș-Bunești, care, precum spun cercetătorii în domeniu, are legătură cu arta brâncovenească, adică «cu ceea ce este mai sfânt în arta românească medievală”
Iuliana Mateescu:
„Mai mulți ani i-am petrecut în Râmnicu-Vâlcea, unde m-am împărtășit de bucuria de a vedea o pictură atât de frumoasă în această zonă. Pe lângă pictura veche a bisericilor din Coasta și Chiciora, m-au impresionat foarte mult troițele, moment în care am realizat că aici oamenii încă păstrează tradiția de a însemna locurile de la răscruce de drumuri, ca, atunci când treci pe lângă ele, să îți aduci aminte că Dumnezeu este cu tine. Fiecare frescă de sub ștreașinele bisericilor are o însemnătate deosebită, mai ales că face legătura dintre Vechiul și Noul Testament, însă personajele cele mai neobișnuite pentru mine erau, alături de prooroci și filosofi, sibilele. De atunci am avut curiozitatea de a cerceta și astfel am avut marea bucurie de a le descoperi. Efortul meu nu a fost de una singură, de aceea mulțumesc Primăriei comunei Păușești-Măglași, dar și preoților de la aceste biserici și oamenilor binevoitori din această localitate”, a explicat doamna Iuliana Mateescu, președinta Asociației „Renașterea Obiceiurilor și Tradițiilor Românești”.
Albumul „Păușești-Măglași, istorie, artă și credință” a fost prezentat de către doamna Doina Mândru, critic de artă.
„Iuliana Mateescu are doi mari maeștri, mai întâi pe Nicolae Iorga și apoi pe Olga Greceanu, prin faptul că abordează orice monument de care s-au ocupat integrându-l locului sau teritoriului, adică este reliefat faptul că este locuit de oameni, că are o istorie veche, iar localitatea Păușești-Măglași este pomenită într-un document de-al Sfântului Voievod Neagoe Basarab în anul 1512. Astfel, acest album ne aduce în prim plan oamenii care au înflorit pe aceste locuri, de aceea ni se vorbește despre pictorii bisericilor, despre picturii Școlii de la Teiuș, despre fiii acestui sat, precum Achim Popescu, mare profesor universitar egiptolog […]. Toate acestea reprezintă un bun început, un mesaj pe care îl transmite tuturor, și anume să revenim în pământul strămoșilor noștri. E un mesaj pentru aceste milioane de români care sunt plecați peste hotare și pe care îi așteptăm. Eu sper că această carte este un bun început și un model pentru ceilalți și îmi doresc ca exemplul ei să fie copiat acolo unde românii au creat artă și istorie, pentru ca astfel fiecare monografie să fie o diplomă nobiliară atât a noastră, cât mai ales a generațiilor care vor veni”, a spus doamna Doina Mândru.
