SPARANGHELU’ MĂ-SII DE STAT !

250 0

Câteodată, statul trebuie să-și iubească cetățenii ca pe niște copii, adică, să aibă grijă de ei până la cel mai mic detaliu. Nu face acest lucru, pentru că nu poate, nu știe, nu vrea. Cel mai des, pentru că este ignorant si nepăsator. Iar,  la întrebarea ”De ce nu se comportă ca un stat care-și iubește cetățenii”, tot statul răspunde, tembel și ipocrit, ”Pentru că instituțiile statului nu-și fac datoria”.

Cu câteva zile în urmă, premierul român era chestionat asupra plecării la muncă, în alte țări, a unor cetățeni români.  Aducându-și aminte că a agreat așa ceva cu oficialități germane, omul răspunde afirmativ ” Da, vor ieși 80-90 mii români la muncă în alte țări”.

După ce iese din emisiunea TV,  Orban se duce la Guvern și-l sună pe Rareș Bogdan: ”Băi R&B-ul delegației romane, ai zis tu că este stare de urgență și să nu plece nimeni la muncă afară?… Aha, deci așa ai zis… Bine, măi, vino tu, angajează-i p-ăștia 80-90 mii și dă-le tu salarii sau locuri de muncă în țărișoara noastră dragă. A, nu ai de unde… Păi atunci pune-ți batistuța la gură și taci, că nici eu nu am de unde să le dau!”.

Apoi, premierul se impune clar și sigur, între două guri cu apă plată:  ”DespeVelaBoda , la mine. Vreau ca trei  oameni să se ocupe în permanență  de plecările celor 80-90 mii, cu tot ce inseamnă asta. S-a înțeles?

Buuuun.

Și DespeVelaBoda încep să lucreze, cu următoarele obiective:

  1. Siguranța tuturor cetățenilor care pleacă. Așadar:

Se definesc angajatorii și se ia legătura cu aceștia. Se discută împreună care sunt zilele si orele de plecare. Se află câti oameni zboară în fiecare zi. Se află  localitățile din care pleacă spre aeroporturi. Se află detaliile medicale pentru cei care vor pleca. Nu pleacă cei cu corona. Se definesc mijloacele de transport și numărul de persoane pe mijloc de transport. Se discută cu aeroporturile să asigure condițiile necesare de distanțare socială și pentru dezinfectare. Etc etc etc.

  1. Siguranța sanitară a contacților celor care pleacă . Așadar:

Se află despre starea medicală a șoferilor care vor tranporta forța de muncă. Se definesc traseele, pe care se va circula către aeroporturi. Se stabilesc locuri de repaus , de exemplu la 150 km. Se vor informa benzinăriile în care se vor întampla stop-uri. Se va face o programare. Etc etc etc.

 

  1. Asigurarea condițiilor de muncă în afara țării pentru cei 80-90 mii. Așadar:

Se discută cu angajatorii. Se lucrează împreună pe contractul de muncă. Unde vor lucra cei 80-90 mii? Unde vor fi cazați? Care este salariul minim? Există clauză de denuțare a contractului de către lucrător, în caz de nerespectare a ceva? Se introduce linia ”biletele de dus și întoarcere vor fi plătite de angajator”. Se stabilește clar cu angajatorul care sunt costurile de masă și cazare. Se întrerupe ministrul muncii din număratul angajaților la stat.  Acesta îi transmite lui Rareș Bogdan la Bruxelles să ajute la  semnarea unui contract cât mai bun pentru lucrătorii români, că de aceea este europarlamentar.  Etc etc etc.

Sigur că, pentru a nu știu câta oară, m-am trezit din visul prea frumos. Și că nu s-a intâmplat nimic din cele de mai sus. Sigur că la Cluj a fost o înghesuială de 2,000 de oameni în plină pandemie de coronavinus, de care statul român habar nu avea, dovadă ca Arafat ne-a comunicat că nimeni nu se aștepta să fie atâta puhoi de lume acolo într-o zi.  Și mai sigur că marea fofilare a început, nimeni nu este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat acolo.

 

Și-atunci revin la NEVOIA DE RESTARTARE URGENTĂ A STATULUI.

La reforma profundă și cinstită care ar trebui să asigure trecerea cu bine peste nenoricirile care vor urma.

Mai clar:

  1. Statul trebuie să-și asigure moralitatea și să nu mai fie tras spre limita de jos a imoralității de învârteli politice nerușinate și interesate. – căderile guvernelor Tudose , Grindeanu și Câțu sunt exemple perfecte de imoralitate.

 

  1. Statul trebuie să-și iubească oamenii care-i dau conținut. – exemplul de mai sus ne arată cum nu și-i iubește.

 

  1. Statul trebuie să asigure competența structurilor sale și nu insinuări politice eterne. – politizarea inspectoratelor școlare la fiecare schimbare de putere guvernamentală este alt exemplu perfect de perpetuare a incompetenței.

 

  1. Statul trebuie să accepte și să încurajeze colaborarea cu o societate civilă activă, valoroasă și etică – pasivitatea medicilor față degradarea continuă a sistemului medical românesc este un exemplu de neimplicare atât a Statului, cât și a societății civile.

 

Oricât ar părea de greu, oricât ar fi de greu, moment mai potrivit ca acesta nici că există.

Este singurul drum pe care politicienii si cetățenii pot să scape de moartea prematură,  care ne pândește pe toți, indiferent de vârstă.

 

Comentariu de Gabriel Săndulescu

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *