Sorin Zamfirescu: Rememorări cu gust de Pelin (Capitolul treisprezece)-Memoriile celui mai bun primar al Râmnicului, din ultima jumătate de secol

62 0

CONCEPT  NAȚIONAL  DE  GESTIONARE ECOLOGICĂ  A  DEȘEURILOR,  ELABORAT ŞI  LANSAT   LA  RÂMNIC

Senatorul Șerban Săndulescu a continuat să împroaște cu noroi în stânga și-n dreapta, ajungând în conflict cu majoritatea membrilor Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat din județ, dar și de la nivel central. Drept urmare, a fost numit un nou lider județean al partidului, deputatul Laurențiu Dumitrașcu, un tânăr profesor bucureștean cu origini vâlcene. Era un om plin de bune intenții, echilibrat, cumpătat, al cărui mandat a fost, din păcate, umbrit de  atacurile  și  minciunile  inventate  de  senatorul Săndulescu, supărat că fusese îndepărtat de la conducerea filialei de către Biroul Național al Partidului. Am fost în relații bune cu deputatul Dumitrașcu, ajutându-ne reciproc, așa cum procedează doi oameni corecți, ce doresc mai binele ținutului Vâlcii și vâlcenilor.

Singurul lucru pe care i-l pot reproșa  este alunecarea în greşeala celui care se crede atotputernic și începe să facă numiri pentru funcţiile importante din judeţ pe criterii de slugărnicie, de abilitate în lipirea afişelor şi nu pe competențe, cum promiseserăm cu toții în Contractul cu România, lansat în campania electorală de Președintele Emil Constantinescu. De fapt, nu cred să fi  existat vreun lider local care n-a căzut în această capcană păgubitoare, preluând-o, fără ajustări, de la fostul partid de guvernământ (grav este că obiceiul se perpetuează și astăzi cu intensitate sporită). Deputatul nostru umbla prin oraș însoțit de un alai de șefi și directoraşi numiți de el, care-i susurau osanale la ureche. Mi-am permis să-i atrag atenția asupra acestor exagerări, dar n-am fost luat în seamă, deși mai târziu, la alegerile din 2000, am plătit împreună, cu vârf și îndesat, toate aceste greșeli, indiferent de nivelul vinovăţiei fiecăruia.

În acea perioadă, România s-a bucurat de un eveniment politic major: vizita Președintelui Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton. Cu toate că avea obiceiuri de craidon  obosit, vȃrȃndu-şi trabucul în zone ce aveau, cu totul și cu totul, alte destinații, trebuie să recunoaștem că S.U.A., în mandatele lui de președinte, a zburdat pe toate meridianele, înregistrând şi un progres economic major. Ca atare, vizita comandorului „jandarmeriei mondiale” ne-a onorat, iar gazda, Președintele Emil Constantinescu, a primit o bilă albă, pentru sprijinul necondiționat acordat politicii externe americane. Dovedindu-ne susţinători fără rezerve, ne-am așteptat, pe drept cuvânt, ca la următoarea reuniune NATO, să fim primiți ca membri cu brațele deschise, așa cum s-a întâmplat, la acea sesiune, cu Cehia, Ungaria și Polonia, lucru care, din păcate, a rămas la nivelul visurilor neîmplinite.

Alt eveniment care a făcut să curgă multe lacrimi şi multă cerneală pe toate meridianele a fost moartea prințesei Diana, mai cunoscută ca Lady Dy. Știu că s-a bucurat de simpatie exagerată  față de cât merită („părerea mea!”),  deoarece nu te poți hȃrjoni cu grăjdarii, sau cu hipsterii la modă ai zilei și să ai pretenția să ajungi, în cele din urmă, Regină sau Regină-mamă a Marii Britanii. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace!

Problema salubrizării localităților din România, dornice de integrare europeană, constituia una din marile probleme ce trebuiau rezolvate cu extremă urgență. Unul din punctele de fond ale Contractului meu cu Râmnicenii era tocmai acest subiect ardent. Am întins antenele peste tot şi, prin luna august, am găsit un partener de nădejde în Agenția Germană pentru Cooperare Tehnică – G.T.Z. −  reuşind să demaram împreună un proiect major − „Conceptul Național de Gestiunea Deșeurilor în Romȃnia”. La acest amplu și valoros proiect participau Ministerul nostru al mediului si Ministerul mediului din Germania, prin catedra de ecologie a Universității din Göttingen. O să explic ceva mai târziu ce rezultate am obținut.

Pentru o mai bună comunicare cu locuitorii orașului, Primăria a început editarea trimestrială a buletinului de informare intitulat „Râmnicul”, la care colaboram personal număr de număr.

După o reinventariere amănunțită a tuturor terenurilor, a imobilelor și a poziționării lor prin renumerotare, am montat la toate intersecțiile din oraș tăblițe indicatoare, revenind la vechile denumiri ale străzilor din Râmnic. Pe atunci era considerată, la nivel național, o inițiativă absolută.

Orașul nostru căpătase tradiție în lumea rockerilor  prin organizarea celor XII ediții ale festivalului de muzică „Constelații Rock”. Nu cunosc motivele pentru care, de câțiva ani, Primăria nu mai sponsorizase acest festival. John Feraru, șeful  sectorului de amuzament și distracție, nu m-a lăsat în pace până nu am reluat tradiția, organizând în luna decembrie cea de al XIII-a ediție, cu o participare deosebit de valoroasă.

Deși nu eram mult mai bogați decât în anul precedent, ne-am străduit ca sărbătorile de Crăciun și Anul Nou să capete o strălucire mai deosebită. Am cerut concursul pictorilor vâlceni, arhitecților, elevilor și profesorilor Liceului de Artă și am reușit să organizăm un Orășel al Copiilor cu totul special, cu  desene, decorații și construcții specifice unei lumi  de basm.

Balul Primăriei, organizat de această dată în 27 decembrie, pentru a nu mai fi „tras de urechi” de stăpânul bisericii vâlcene, reintrat deja în tradiție, a fost mai strălucitor şi a încununat, ca și în anul precedent, frumoasele sărbători de iarnă.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *