De ce Rumânistanului i se mai spune și Absurdistan * Ridicolul capitalismului

93 0

Cuvânt înainte explicativ

Multă lume se întreabă de ce oare unei ţări precum Rumânistanul, gurile rele îi spun, fără de ruşine, Absurdistan? După cum, uşor puteţi observa, Absurdistan vine de la banalul cuvânt, folosit des ca atribut, absurd. Să ştiţi că nu degeaba i se spune Absurdistan, fiindcă acolo, în Rumânistan, mai tot ce se petrece sau se întâmplă, frizează absurdul şi nu unul simplu ci cu unul scris cu majuscule!

Când analizezi tot ce se întâmplă în ţara asta, parcă te-ai afla în plin Dadaism, într-o piesă scrisă de Eugen Ionesco! Şi în ceea ce urmează, o să vă argumentăm de ce porecla şi renumele depăşesc cu mult numele! Şi dacă o să înţelegeţi correct, probabil că o să vă hotărâţi că nu este de loc bine să vizitezi Rumânistanul ca să nu mai vorbim de locuit în el. Nu degeaba în ultimele trei decenii aproximativ o treime dintre rumânistanezi au migrat în alte ţări, care au simpla calitate, dar necesară, de a fi… normale!

 

Ai resurse şi plăteşti cel mai scump

Absurdul la el acasă, asta ar fi caracterizarea corectă pentru ceea ce se întâmplă în Rumânistanul de astăzi, acum în plină criză energetică mondială.

Dăruită de Ăl de Sus cu resurse la care alte ţări abia pot visa, ţara asta nevrednică face ce face şi pauperizează în neştire propriul popor. Rumânistanezii stau cu fundul pe importante resurse de gaze natural, de petrol, de carbine, are posibilităţi gigantice de a produce energie verde eoliană şi totuşi statul importă ca prostul iar poporul beneficiază, în ghilimele, de cele mai mari preţuri la carburanţi şi gaze plus energie electrică. Sunt ţări, precum Austria care nu au un strop de petrol sau gaz, dar austriecii plătesc la jumătate decât bieţii rumânistanezi! Dar să ştiţi că nu prostia guvernanţilor este de vină ci lăcomia lor şi asta fiindcă cu cât preţurile sunt mai mari, cu atât statul îşi măreşte bugetul ca să aibă de unde să garnisească conturile aleşilor şi a rudelor lor, trimiţându-i rumânistanezii la mama lor, adică pe unde au ieşit cândva. Şi asta ca dovadă de iubire pentru guvernanţi.

Păi cum să nu fie Rumânistanul un stat al absurdului, să vă dăm un exemplu: un kilovat produs şi transportat la beneficiar costă jumate de firfiric rumânistanez dar cetăţeanul plăteşte de cinci ori mai mult! Iar dacă depăşeşte consumul fixat absurd de Absurdistan, să-l ferească Ăl de Sus pe cetăţean că nu-i mai ajunge nici salariul cu pensia acumulată şi împrumutul la CAR să supravieţuiască. Se pare că în iarna ce are să vină, la mare preţ vor fi plăpumile şi lumânările. Asta dacă monopoliştii de întunericiţi, în sutane negre, nu le vor scumpi şi ei, că la jecmănit enoriaşii sunt mereu în stare!

 

Condiţia pentru a fi şef: să n-ai studii!

O altă dovadă a absurdului constă în modalitatea rumânistaneză, de fapt a şefilor nu a poporului, de numire în funcţii importante politice, economice, sportive şi culturale a celor care nu au şcoală sau care au diplome inventate de facultăţi fantomă!

Astfel cum să-ţi explicit că la ministere cu bugete immense sunt numiţi oameni care nu au condus niciodată oameni, care nu au avut parte de distribuire de bugete, cu excepţia banilor proprii împărţiţi între familie, baruri şi amante!

Cum dracului să pui la Cultură un om care nu ştie să scrie şi să vorbească correct rumânistaneza? Sau cum să pui la Sport un individ care după ce urcă trei trepte face febră musculară? Sau un fost ospătar la Finanţe? Aici, totuşi, ar fi cât de cât o justificare, fiindcă un ospătar care se respectă ştie să facă bani negrii şi să bea şi să mănânce pe gratis, calităţi strict necesare pentru un ministru finanţist!

Grosolan şi grobian este să pui la Sănătate un tip care are propriile sale interese în industria pharma dar şi firme care se ocupă cu achiziţii de utilaje sanitare. Complet idiot e să pui, mai ales în momente de criză militară, la Apărare un fost propagandist şi pupincurist communist şi care a făcut armată doar la apelul de seară!

Să ai premieri şi viitori premieri sau lideri de partide parlamentare oameni care au cartea de muncă imaculată, adică alba şi goală! În traducere liberă, au trait fie pe banii babacilor fie din şmenuri valutiste! Dar să nu ne mai mirăm, aşa e în Rumânistan şi nu degeaba i se mai spune Absurdistan!

 

Justiţie chioară

Dar măcar dacă rumânistanezii ar beneficia de o justiţie corectă şi ar fi mare lucru. Dar nici aici nu au noroc. Magistraţii rumânistanezi au o poziţie specială, o putere specială, o vârstă de pensionare specială (la 45 ani), un salariu şi o pensie cu totul specială. Frizând absurdul, magistraţii din Rumânistan au pensia mult mai mare decât ultimul lor salariu! Păi în ce ţară normal se mai poate vedea aşa ceva?

Şi, în plus, magistraţii au şi un mod special de a judeca, normal nu? De exemplu, o biată babă amărâtă fură de foame o găină sfrijită şi este trimisă la închisoare patru ani fără drept de reducere şi eliberare condiţionată, fapta ei fiind  foarte gravă! În comparaţie, un politician fură nişte biete milioane de dolari şi este condamnat cu severitate excesivă la un an, doi, şi ăia cu suspendare. Şi în timp ce venala babă plăteşte găina furată şi mâncată, de milioanele politicianului rumânistanez nu se atinge nimeni şi ca pedeapsă suplimentară primeşte abuziv şi dreptul de a mai fi ales. Dacă nu credeţi, consultaţi listele primarilor, deputaţilor şi senatorilor rumânistanezi şi veţi rămâne uluiţi şi stane de piatră.

Se pare că în Rumânistan este o onoare să furi şi cu cât furi maimult, cu atât vei promova în carieră şi în societate. Dar să vedeţi cum se bârfeşte o nuntă din înalta societate: se însoară băiatul lui ăla cu cinci ani suspendare cu fata lui opt ani de suspendare! Iar de darul de nuntă nici nu mai vorbim şi nici nu ne facem nici-o grijă. Are grijă cu supraînţelegere bugetul statului rumânistanez!

Deci Rumânistanul are chiar Justiţia pe care o merită cu prisosinţă, fiindcă un stat absurd nu se poate construi fără o justiţie absurdă!

 

Ridicolul capitalismului: să stai pe un munte de bugetari!

Altă mare ciudăţenie, ca să fim delicaţi si să nu spunem tâmpenie absurd, este şi faptul că deşi Rumânistanul se declară o ţară liberă şi democrată care a îmbrăţişat valorile democratice şi capitaliste, în realitate initiaţiva privată este tot timpul sugrumată, chiar agresiv şi brutal, de către toate guvernele care s-au perindat la putere de circa treizeci de ani încoace. Statul a umflat cât a putut sistemul bugetar unde, culmea, sunt salari mult mai mari decât în privat. Deşi privaţii sunt singurii care alimentează bugetul Rumânistanului, ei sunt nevoiţi să ţină în spinare aproape un million şi jumătate de bugetari, plus aproape o sută de mii de pensii special şi vreo douăsprezece milioane de ajutoare sociale,de fapt pomeni electorale! Şi cu toate astea, guvernul şi parlamentul rumânistanez nu are decât o ţintă. Adică cât mai multe taxe şi impozite puse discreţionar doar în cârca privaţilor. Başca că de multe ori statul comandă diverse la private dar de plătit, plăteşte, cum se spune în poporul rumânistanez, la Paştele Cailor!

Iar, apoi, să te ferească Ăl de Sus să rămâi, tu privat, dator la stat. curg pe tine penalizările şi blocările pe conturi de te vei sufoca şi sucomba cu siguranţă. Pe de altă parte, statul dacă este el dator, va plăti când are chef, dacă chiar are, nu contează când, dar el nu este obligat la penalizări şi dobânzi precum privatul!

De fapt, putem să ne imaginăm statul şi bugetarii rumânistanezi ca pe un antediluvian dinosaur căţărat pe un biet şoricel. Şi ne mai mirăm că ţara are o economie absurdă care, în loc să dea înainte, mereu face precum racul! Rumânistanul nu se află totuşi pe marginea prăpastiei, din contra, se află, merci bine, chiar pe fundul ei!

 

Pensionari de lux

Trebuie totuşi să recunoaştem şi latura umană a guvernanţilor rumânistanezi şi asta datorită grijei extraordinare pentru anumite categorii nefericite de bugetari. Şi asta fiindcă  marea majoritate a funcţionarilor publici se lăfăie cu 3-400 euro pe lună, pensionarii speciali se chinuie cu administrarea lunară a 20000 de euro. Abia se descurcă săracii: procurori, judecători, miliţieni şi poliţişti, primary şi prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene sau preşedinţi de diferite Agenţii Naţionale! Statul se gândeşte şi la sănătatea fragilă a acestor categorii extraspeciale şi le-a permis să se pensioneze cu douăzeci de ani mai devreme decât restul poporului rumânistanez muncitor! Noi ne mirăm de ce aceşti indivizi nu pot fi pensionaţi chiar înainte de a fi angajaţi? Astfel s-ar scuti multă birocraţie şi hârţogărie!

Dar pensionarea asta abuzivă are cloul ei. De exemplu ai nevoie de un judecător care trebuie să decidă asupra unui jaf de bani publici sau un plagiat al unui mare demnitar. Normal că va lua umanitar o decizie în favoarea demnitarului după care, în următoarea oră îşi depune dosarul de pensionare, dosar aprobat în ziua următoare! Facem o binevenită atenţionare: ceea ce se întâmplă în Rumânistan nu are, în mod absolut,  nici-o legătură cu cele întâmplate în ţara noastră. Cu alte cuvinte, orice asemănare este cu totul şi cu totul absolut întâmplătoare! Dar şi absurd că d-aia suntem în Rumânistan şi nu aiurea, nu?

 

Economie şi comerţ ca în epoca de piatră

În Rumânistam totul este anapoda mai ales în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în ţările vecine şi nu numai. Până şi modul de a face comerţ este absurd din cap până în picioare. Şi vom exemplifica. Rumânistanul are cea mai mare recoltă din Europa de floare a soarelui. Deci nu ar trebui să aibă probleme cu aprovizionarea şi preţul de vânzare a mult necesarului ulei. Înaintaşii rumânistanezilor construiseră peste douăzeci de fabric de prelucrare a seminţelor de floarea soarelui. Dar să vedem ce fac rumânistanezii. În loc să prelucreze în ţară, ei exportă aproape toată recolta de seminţe, exportă la preţ ieftin de tot şi apoi importă foarte scum ulei procesat. Şi astfel, din cele douăzeci de fabrici de ulei au mai rămas în picioare doar două dar şi acelea abia mai răsuflă fiind în moarte clinică!

Alt caz, altă absurditate. Ai recolte necesare pentru făină ca să poţi asigura pâine ieftină rumânistanezilor. Dar în ţară nu se mai produce făină ci se exportă boabele de grâu şi se importă nu făină ci produse finite precum biscuit, cornuleţe, baghete sau prăjituri, bineînţeles la preţuri de peste zece ori mai mari!

O gugumănie mai mare se întâmplă şi în energie. Băieţii şmecheri cumpără la 100 de firfirici energie electrică de la statul rumânistanez şi o vând cu 200 pe piaţa externă, după care statul, rămas fără acoperire la energie electrică, importă energie la peste 1000 de firfirici megavatul! Tare afacere nu?

Toate aceste absurdităţi ne aduc aminte de o celebră comedie cu Stan Laurel şi Oliwer Hardy, Stan şi Bran contrabandişti. Cei doi mari comici ai ecranului cumpărau spaghete italiene din Anglia şi Franţa şi le introduceau prin contrabandă  în Italia!

Nu credeţi că şi guvernanţii din Rumânistan zis şi Absurdistan, ar fi putut juca în locul celor doi cunoscuţi comici? Şi fiindcă e de râs, nu putem să o facem şi  nu ne permitem fiindcă în Rumânistan este de… plăns!

Şi încă o boacănă tipic absurtistaneză. Ţara geme de fructe şi legume bune şi sănătoase dar care putrezesc pe ogoare şi în sere şi livezi, fiindcă în locul lor, în hipermarketuri zac aceleaşi fructe şi legume aduse pe banio grei din ţări îndepărtate. Mai scumpe, mai proaste, mai fără gust dar pline de elemente din tabelul lui Mendeleev, secţiunea elemente periculoase! Dar ce contează, sunt de import şi cu asta basta! Importatorii îşi îngraşă conturile iar ţăranii şi fermierii rumânistanezi falimentează unul după altul!

Şi, totuşi să nu omitem şi alt export tot la fel de absurd. Rumânistanezii îşi devalizează pădurile şi vând lemnul brut unor ţări care-l prelucrează şi apoi îl revând sub formă de mobilă de lux tocmai în Rumânistan! Asta în timp ce ţările care cumpără lemnul brut nu se ating nici măcar de o crenguţă din pădurile lor!

 

Poate oare Rumânistanul să scape de porecla de Absurdistan?

După părearea specialiştilor şi sociologilor rumânistanezi dar şi internaţionali, nu există în viitorul apropiat nici-o şansă de a ieşi cu brio din absurd. Şi asta fiindcă rumânistanezii votează cu ochii închişi aceiaşi oameni de trei decenii încoace! Şi dacă, întâmplător vreun ales moare, din varii motive, nici-o problemă, se va vota fie jumătatea rămasă în viaţă sau, mai des, unul dintre urmaşii defunctului şi astfel nimic nu se schimbă!

Alt impediment major care îi împiedică pe rumânistanezi să scape de absurd constă chiar în lăcomia de moment al votanţilor. În Rumânistan un vot se vinde ieftin: fie pe un pachet cu zahăr, ulei şi făină, fie şi mai ieftin.  adică pe o promisiune vagă şi o minciună grosolană, servite de candidat propriilor votanţi.

De fapt nici nu prea mai există cine să schimbe destinul ţării fiindcă cei tineri, care ar fi avut o şansă, au preferat  să se care cu milioanele în alte ţări mult mai normale, în Rumânistan rămânând doar adulţi şi bătrâni blazaţi care se bucură pentru orice bacşiş aruncat în băşcălie de către aleşi. Nici-un sociology important nu poate explica fenomenul rumânistanez. Adică te bucuri la zece firfirici adăugaţi la salariu deşi ştii că începând cu următoarea zi, preţurile vor creşte şi viaţa ta va fi mai scumpă de zece ori mai mult decât pomana primită!

Cu alte cuvinte, Rumânistanul îşi va păstra, încă mulţi ani de acum înainte,  renumele de Absurdistan! Şi asta fiindcă poporul este foarte conservator în ale absurdului, prostiei şi indiferenţei faţă de propriul viitor!

Autor: George Hodorogea

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *