Sorin Zamfirescu: Rememorări cu gust de Pelin (Capitolul douăzeci și nouă)-Memoriile celui mai bun primar al Râmnicului, din ultima jumătate de secol

792 0

PERIOADA  PORTOCALIE

 

 

 

 

Am plecat la București și m-am internat într-o clinică universitară, unde am suferit o operație aparent  simplă, dar care s-a complicat foarte tare pe parcurs. Specialiștii bucureșteni mi-au indicat să merg la Viena, unde tratamentul pentru recidiva vechii mele afecțiuni  avea, de cele mai multe ori, succes. Pentru asta îmi trebuiau  150.000 de euro, bani pe care nu-i aveam. Silvia, soția mea nu s-a dat bătută! Medic fiind, şi nu orice medic, a bătut la toate ușile și a aflat că la Cluj există un doctor, Gabriel Kacso, care tratează, cu oarecare rezultate, asemenea maladii letale, folosind radioterapia cu raze gama. Pe atunci, numai acolo se făcea aşa ceva (în prezent se face şi la Bucureşti), deoarece acel medic primise cadou un simulator din SUA, pe care-l donase, la rândul lui, Institutului Oncologic din Cluj. Ne-am dus acolo, m-a consultat și m-a primit pentru un tratament  care a durat aproape 3 luni. Cu siguranță, ajutorul divin a fost hotărâtor, fiindcă, după trecerea celor trei luni, am fost considerat vindecat și așa am rămas până azi.

În timp ce funcționam ca director la Aquarim, la nivel național a avut loc o mutație de natură politică. Primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, care, în opinia mea, a condus cu succes treburile țării până la un moment dat, avea probleme, întrucât cearta și răceala intervenită între cele două partide componente ale Alianței DA, îl lasă fără suport parlamentar. Bunul său prieten, miliardarul Patriciu, lucra din umbră pentru o înțelegere secretă între P.N.L. și P.S.D. Fostul președinte al Liberalilor, Theodor Stolojan, un om de o probitate deosebită, la care eu țineam foarte mult, a luat atitudine, făcând publică o scrisoare în care decon-spira această mașinație, cerând cu fermitate interzicerea amestecului miliardarilor în politica internă a Partidului Național Liberal. Destul de mulți lideri liberali din teritoriu, printre care şi cȃţiva parlamentari, au aderat  la atitudinea publică a Domniei Sale. Pe mine, ca șef al organizației municipale a P.N.L., scrisoarea lui Stolojan m-a convins,  prin urmare am fost unul din cei 86 de lideri mai mari sau mai mici, care s-au încolonat în spatele acestuia.

Așa a luat naștere Partidul Liberal Democrat.

La nivelul județului Vâlcea, lider de necontestat a fost ales  deputatul   Bebe   Ungureanu,   un    politician  versat,    care a pus foarte repede pe picioare o organizație județeană  puternică, având filiale în aproape toate localitățile județului. Terminȃnd convalescenţa, l-am ajutat la construcția filialei, devenind prim-vicepreședintele organizației județene a Partidului Liberal Democrat.

După ce am scăpat din „ghearele” medicilor, în toamna anului 2007, să le dea Cel de Sus sănătate, fiind mai întremat și având mai mult timp liber, m-am apucat serios de organizarea structurilor proaspătului nostru partid.

Printre altele, am reuşit cooptarea în mişcarea liberal-democrată a tinerei Alina Băbeanu, devenită mai târziu Alina Lupu, care s-a dovedit a fi un politician de elită, conducând tineretul partidului nou înfiinţat, ajungând în 2012 cel mai tânăr consilier judeţean. Din păcate, liberalii n-au ştiut s-o folosească aşa cum merita şi s-a văzut nevoită să treacă în altă barcă.

 

Eforturile tuturora au devenit vizibile, fiindcă după nici 10 luni de la înregistrare, Partidul Liberal Democrat a intrat în lupta electorală pentru alegerile europarlamentare, unde a reușit un rezultat remarcabil:  7 % din sufragiile românilor, iar la Vâlcea, ne-am situat peste media națională. Văzând accensiunea fulminantă a noului partid, vulpoiul  politic Traian Băsescu, nu putea rata mijlocul prin care putea din nou să controleze Parlamentul și Guvernul și a elaborat, împreună cu vechiul său prieten, Theodor Stolojan, de data asta mai sănătos ca niciodată, un proiect de fuziune între Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat, sub titulatura de Partidul Democrat Liberal. Mulți au crezut că e doar un joc de cuvinte, dar n-a fost așa. În nou constituitul partid, curentul liberal s-a consolidat sistemic, altfel  n-ar fi devenit posibilă fuziunea de mai târziu cu P.N.L.-ul din vara anului 2014.

Vocea noului Partid Democrat Liberal, având în președintele Traian Băsescu o eminență cenușie,  și-a făcut simțită prezența din ce în ce mai evident pe scena politică românească. Alegerile anului 2008 băteau la ușă, așa că toate eforturile erau direcţionate către câștigarea acestora.

Conform protocolului de fuziune, la Vâlcea, noul partid ne-a recunoscut vechimile nîntrerupte și funcțiile avute, așadar Bebe Ungureanu devenise prim vicepreședinte, iar eu am fost confirmat  vicepreședinte al filialei județene al Partidului Democrat Liberal.

În acel moment, în municipiul Râmnicu-Vâlcea,  candidaţii propuşi de partidele mai mari pentru câştigarea postului de primar nu păreau să pună probleme lui Mircia Gutău. Bogdan Pistol, un tânăr politician liberal, de mare perspectivă, dar mult prea tânăr și necunoscut de marele public, a fost aruncat în luptă, mai mult pentru a-și frȃnge gâtul, fiindcă reprezenta noul val din P.N.L. ce putea deveni periculos. Idem, Gigi Matei, reprezentantul P.S.D., fost consilier în mai multe mandate, cvasi necunoscut pentru râmniceni, nu putea fi un adversar de temut pentru versatul Mircia Gutău. S-a văzut, la scrutinul din vară, că cei doi au putut fi infulecaţi încă de la micul dejun.

La județ, lucrurile erau ceva mai încurcate. La acest nivel, procedura electorală suferise o modificare de fond, președintele fiind ales direct de către votanți, pe sistemul englez, „câștigătorul ia totul”. Deși fostul președinte și fostul director al agriculturii comuniste vâlcene, Ion Cȃlea, avea încă destui simpatizanți, dacă ar fi avut un candidat competitiv, cred că ar fi pierdut alegerile.

La un sondaj făcut de către P.D.L., simpatiile alegătorilor se îndreptau, în primul rând, către Anuța Handolescu, care fusese până de curȃnd un prefect de top cu o activitate echidistantă de invidiat, pe locul doi, am ieșit eu, pe locul III, Ion Cȃlea – P.S.D., pe locul IV, Emilian Frâncu – P.N.L. și abia pe locul V se situa președintele filialei noastre județene P.D.L., Dorel Jurcan.

Biroul Politic Național o repartizase pe Elena Udrea, vicepreședinte, să răspundă de județul Vâlcea. La o discuție cu toți liderii locali, trimisul centrului ne-a spus că sondajul ne arată clar cine trebuie să candideze pentru preşedinţia județului. Primul pe listă, Anuța Handolescu, a refuzat, deoarece tocmai fusese numită într-un post important şi bine retribuit la o mare societate de asigurări. Am refuzat și eu, cel de al doilea clasat, explicând că vârsta și experiența mă recomandă mai degrabă pentru o candidatură parlamentară. A rămas în discuție Dorel Jurcan, care-și dorea cu ardoare postul. Alegerile au fost câștigate, la mustață, de Ion Cȃlea, P.S.D. cu 29%, la numai un procent s-a clasat reprezentantul P.D.L., Dorel Jurcan, iar  Emilian Frâncu, P.N.L. cu 27%, le sufla în ceafă. Dacă, din  partea noastră, ar fi candidat unul din primii doi preferați ai  sondajului,  P.D.L.-ul ar fi câștigat președinția județului încă din 2008? Logica spune că așa s-ar fi întâmplat!

Câteva cuvinte despre Dorel Jurcan, președintele filialei județene P.D., transformat în partid democrat-liberal. Tip corect și devotat, pot spune că mi-a fost  prieten bun.  Era totuşi exagerat de concesiv cu partenerii săi, ba chiar  și cu adversarii. Acest lucru i-a folosit pentru a se menține multă vreme la conducerea filialei, dar partidul nu a câștigat mare lucru dintr-o astfel de atitudine, ba dimpotrivă. Sub președinția lui, s-au constituit prea multe grupulețe care nu trăgeau barca în aceeași direcție.

Oricum, în 2008, Partidul Democrat Liberal era pe cai mari. Luȃnd cele mai multe voturi pe județ, cȃştigase 11 consilieri județeni (printre care mă număram și eu), la egalitate cu P.S.D.-ul. La municipiu se câştigase funcţia de primar, viceprimarii și majoritatea consilierilor locali. Se putea considera că-i o adevărată victorie.

La liberali pierderea preşedinţiei judeţului a declanşat o revoluție. Trebuie  să recunoaştem că Emilian Frâncu a ridicat partidul de la nivelul unei modeste formaţiuni politice elitiste, cu multe fumuri, dar fără trecere la electorat, la nivelul celor ce jucau în liga I. E un fapt ce trebuie apreciat! Dar managementul lui politic avea destule fisuri. Îi plăcea prea mult să se asculte, avea evidente tendințe dictatoriale, s-a înconjurat de indivizi îndoielnici și credea că mutările sale date în plic (este jucător de șah de elită) îi va face mat pe toți ceilalți. Popularitatea lui scădea pe zi ce trece și, atunci când a apărut din umbră un alt candidat, cel puțin la fel de abil specialist în jocuri de culise, lucrurile s-au schimbat.

Așadar, organizația județeană a P.N.L-ului a căpătat un nou lider în persoana fostului meu coleg țărănist, Cristian Buican. Îmi permit să spun, în câteva cuvinte şi părerea  despre Cristian Buican. Ne cunoșteam de când cu „lupii ăia albi”, fiind amândoi foști lideri P.N.Ţ.C.D. Deși foarte tânăr, protejatul deputatului Laurențiu Dumitrașcu a ajuns repede vicepreședinte al filialei județene, pentru ca, după eșecurile din anul 2000, să treacă în barca P.N.L. împreună cu o parte din liderii ţărănişti. Politician abil, fără o retorică deosebită, dar cu abilitatea, păstrată până în zilele noastre, de a cȃştiga de partea sa pe vectorii politici ai zonelor rurale, după ce a reușit să-l dărâme pe Frâncu, a condus cu mână de fier filiala liberală, înconjurȃndu-se de tineri, așa numiții „locotenenţi” ai lui Buican, care n-aveau voie să ridice ciocul fiindcă-i trecea rapid pe linie moartă (vezi cazul Bogdan Pistol sau Bogdan Popescu). Deși este un tip versat, veșnicul lui război cu presa nu-l avantajează nici pe el, și nici filiala pe care o conduce. Dar, trebuie să recunoaștem că succesele înregistrate de liberali, sub conducerea lui în județul Vâlcea, sunt chiar notabile și că ocupă, de o bună bucată de vreme, cea mai înaltă poziție în stat atinsă după anul 2000 de vreun vȃlcean, fiind secretar al Camerei Deputaților.

Nu am scăpat bine de alegerile locale şi a trebuit să ne pregătim pentru cele generale.  Pentru prima dată, la aceste alegeri s-a renunțat la votul pe liste,  parlamentarii fiind aleși într-un singur tur, printr-un sistem mixt, cam ciudat, în care candidaturile   și   votul  erau  uninominale,  iar  repartizarea  mandatelor ţinea seama de proporționalitate.

Vâlcea era împărțită în 3 colegii senatoriale și 6 colegii pentru Camera Deputaților. Sondajele dădeau o repartizare echilibrată, adică un senator pentru P.D.L., unul pentru P.N.L. și unul pentru P.S.D. Pentru Camera Deputaților, se presupunea că repartiția va fi cam la fel, diferența neputând-o face decât popularitatea candidaților. Pentru candidaturile interne din colegiile de deputați s-a dat o lupta acerbă. Văzând ascensiunea P.D.L.-ului, câțiva mari poftitori de putere, din lumea afacerilor sau sportului,  mizând pe cadourile scumpe azvȃrlite alegătorilor sau pe aparițiile repetate la televiziunile centrale sau locale, au dat buzna în organizația noastră județeană, devenind peste noapte  candidați  în  unele colegii din județ. Fostului P.L.D., i-a fost repartizat un singur colegiu (!), pentru care, bineînțeles, că a optat deputatul în funcție Ungureanu. Totuși, printr-un joc pe care nu cred că l-a înțeles nimeni, în scurtă vreme, acesta a refuzat să mai candideze și atunci am ajuns eu la rând. Cum era normal, mi s-a repartizat colegiul numărul 1, care cuprindea zona veche a orașului, iar colegiul numărul 2, ce se întindea peste Ostroveni, i-a revenit unui vechi membru al Partidului Democrat, Samoil Vâlcu. O vreme, am colaborat bine, până când s-au declanșat mane-vrele subterane.  Repartizarea proporțională din faza a II-a a alegerilor relansa, mai ales pentru cei ahtiați după locul din Parlament, lupta internă între colegii. Pentru mandatele care nu întruneau majoritatea de 51 % a voturilor de către un singur candidat, algoritmul, aprobat prin metodologia anexată Legii electorale, stabilea o redistribuire a acestora la nivelul întregului județ. Mie unul mi s-a părut că astfel de bătălie internă este toxică și dă apă la moară contracandidaților noștri din alte partide, dar nu toți colegii mei au gândit la fel. Am simțit-o pe pielea mea. Ziare vâlcene, finanțate  la  vedere  de  către   candidaţii  altor  colegii P.D.L-iste, mă atacau în stil suburban, propaganda electorală  a candidatului din colegiul nr. 2 din municipiu se desfășura ziua în amiaza  mare  pe teritoriul colegiului meu (!) și multe alte asemenea anormalități. Șeful  campaniei electorale județene P.D.L.-iste, fost lider P.S.D.-ist şi un „mai vechi al  meu prieten”, Anton Miţaru, îi sfătuia în secret pe membrii echipei mele de campanie să nu mai depună nicio strădanie, întrucât s-a stabilit (unde?) să nu iau prea multe voturi, locul în Parlament din colegiul I să revină prin redistribuire altcuiva  (cui?). La aflarea unor asemenea maşinaţiuni, m-am alertat și am cerut o întrevedere specială cu noul președinte județean al P.D.L., Mircia Gutău.

După ce mi-am deșertat tot sacul, relatȃndu-i detalii despre otrăvurile și blocajele subterane folosite de unii colegi de partid în defavoarea mea, în genul caracteristic Domniei Sale, mi-a spus (redau aproape textual): „Domnule Zamfirescu, uitați-vă bine în jur, aveţi destui „prieteni” ce doresc să eșuați,  așa încât nu trebuie să vă mai mire nimic, dar vă sfătuiesc să nu-i luați în seamă și să vă vedeți de treabă, fiindcă eu cred în reușita dvs. 100%”. M-am convins, aşadar, că Domnia Sa nu făcea parte din grupul ce mă duşmănea și m-am liniștit. Prezicerea lui Mircia Gutău s-a adeverit!

Votul din 30 noiembrie 2008 a confirmat prezumțiile din sondaje. Partidul Democrat Liberal a obținut cele mai multe mandate (115 la Cameră și 51 la Senat), iar alianța P.S.D. + P.C. s-a situat pe locul II (114 la Camera și 49 la Senat). Niciunul din cele două grupări principale, P.D.L. sau P.S.D., nu a obţinut o majoritate confortabilă pentru a forma guvernul, așa încȃt au fost  necesare noi coaliții. Cu toate că diferențele dintre principalii adversari nu păreau conciliabile, P.D.L şi P.S.D., supravegheați indeaprope de Traian Băsescu, au dat mâna și au format un guvern cu o largă majoritate.

La Râmnicu-Vâlcea, colegiile senatoriale s-au împărțit între P.D.L. − Dorel Jurcan, P.N.L. − Emilian Frâncu și P.S.D.− Laurențiu Coca. La Cameră, după câștigul inițial de 50% + 1 vot  și după repartizările proporționale, rezultatele au fost: Colegiul 1 – Sorin Zamfirescu − P.D.L., Colegiul II – Samoil Vâlcu – P.D.L., Colegiul III – Constantin Mazilu − P.S.D., Colegiul IV – Vasile Bleotu – P.S.D., Colegiul V – Cristian Buican – P.N.L., și Colegiul VI – Aurel Vladoiu – P.S.D.

Articole asemănătoare

Râmnicul uitat – Regimentul (3)

Postat de - 1 iulie, 2021 0
FacebookTwitterDesfășurarea cea mai prestigioasă și reprezentativă a ostașilor în afara hotarelor inexpugnabile, bine păzite ale regimentului, se asociază cu festivitățile…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *